OPERA LUI NICOLAE IORGA—MODALITĂŢI DE VALORIFICARE ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT

UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS’’ DIN CONSTANŢA FACULTATEA DE ISTORIE ŞI ŞTIINŢE POLITICE SPECIALIZAREA ISTORIE LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I Tema : OPERA LUI NICOLAE IORGA—MODALITĂŢI DE VALORIFICARE ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT COORDONATOR ŞTIINŢIFIC, Conf. univ dr. Stoica LASCU CANDIDAT, Prof. Gigi STANCIU Liceul de Artă - Constanţa CONSTANŢA 2006 PLANUL LUCRĂRII INTRODUCERE .........................................................................................p 4 Capitolul I ASPECTE PRIVIND TRAIECTUL VIEŢII MARELUI ISTORIC ROMÂN I.1 Repere cronologice....................................................................................p 7 I.2 Acţiuni comemorative: simpozioane ocazionate de aniversarea lui Iorga, 135 de ani de la naşterea sa.............................................................................p 28 I.3 Prezentare modernă în Microsoft Office Power Point a vieţii şi activităţii lui N. Iorga..................................................................................................... p 32 I.4 Activitate instructiv-educativă extraşcolară –vizită la Casa Memorială ,,Nicolae Iorga’’ de la Vălenii de Munte. Preferinţa elevilor pentru unele exponate.................................................................................................p 34 Capitolul II PREOCUPǍRILE SAVANTULUI PENTRU ISTORIA UNIVERSALĂ; PREZENTAREA LUCRǍRILOR PRINCIPALE II.1 Cele mai importante lucrări ale savantului privind istoria universală.......p 43 II.2 Prestigioase lucrări de bizantinologie........................................................p 46 II.3 Metode active la orele de gimnaziu şi liceu folosite pentru cunoaşterea operei iorghiene...............................................................................................p 51 II.4 Metode şi tehnici de evaluare: testele tip grilă, rebusul istoric-- exemplificare .................................................................................................p 61 Capitolul III PREOCUPǍRI DE ISTORIE NAŢIONALĂ ŞI REGIONALǍ – DOBROGEA, OGLINDITE ÎN PRINCIPALELE OPERE ALE LUI NICOLAE IORGA III.1 Prezentarea lucrărilor de istorie naţională mai importante.....................p 65 III.2 Aspecte privind scrierile istorice referitoare la Dobrogea.......................p 70 III.3 Folosirea unor texte din opera iorghiană în orele de la gimnaziu............p 73 III.4 Utilizarea unor texte din opera iorghiană în orele de liceu......................p 78 Capitolul I ALTE MODALITĂŢI DE APLICARE A METODICII PREDǍRII ISTORIEI IV.1 Chestionar privind interesul elevilor pentru istorie.................................p 85 IV.2 Teste iniţiale pentru clasele V –XII........................................................p 90 IV.3 Noul curriculum de istorie –modalităţi practice de aplicare a lui la clasele de gimnaziu şi liceu...............................................................................p 94 IV.4 Proiecte didactice......................................................................................p 96 CONCLUZII...................................................................................................p 101 BIBLIOGRAFIE............................................................................................p 103 LISTA ANEXELOR......................................................................................p 105 ANEXE............................................................................................................p 106 INTRODUCERE Într-o lume bulversată de schimbare, ,,într-o lume relativă’’, cum spune poetul, suntem totuşi înclinaţi să ne căutam repere, să îi inţelegem, să îi apreciem la justa lor valoare pe cei care nu mai sunt, cu atât mai mult cu cât ei reprezintă încă îndrumătorii noştri spirituali. Ce poate fi mai nobil decât să te apleci pios pe o carte de istorie, scrisă cu căldură, cu dăruire, cu patriotism, cu adâncă inţelegere umană, pornind de la izvoare, aşa cum istoricul latin TITUS LIVIUS recomanda : ,,Sine irra et studio’’! Astfel de cărţi a scris NICOLAE IORGA, marele nostru istoric, filosof al istoriei, om politic, literat, ziarist, pedagog, savant. Astfel de cărţi nu trebuie trecute la index niciodată, indiferent de timpuri, de oameni, de politică, pentru că ele aparţin sufletului acestui popor, sunt o parte din sufletul lui cald şi zbuciumat de vicisitudinile istoriei. De la naşterea acestui mare înaintaş se împlinesc anul acesta 135 de ani, timp in care multe evenimente au trecut peste locuitorii pământului românesc, multe idei s-au frământat, s-au contorsionat, s-au transformat. Dar ceea ce mintea acestui savant de renume mondial a zămislit, a adunat, nu poate şterge nici un regim politic, nici o altă minte, oricât ar fi de răuvoitoare. Nu putem spune nicicând : ,,e depăşit’’, pentru simplul motiv ca munca, dăruirea pentru strângerea de documente nu poate fi nici măcar atinsă, darămite întrecută de cineva; şi toată această muncă s-a dorit a fi şi a fost în slujba patriei sale, izvorâtă dintr-o dragoste nemăsurată pentru ţara, pentru neamul său; nu putem spune că interpretările date de el evenimentelor istorice, la nivel naţional sau universal, nu reprezintă un punct de vedere demn de luat în seamă, luând întotdeauna ca reper operele contemporanilor săi, deci ţinând seama de timpul istoric când a trăit şi a scris. Niciun domeniu nu a rămas neexplorat de marele Iorga, răpindu-le astfel urmaşilor, de multe ori, bucuria ineditului. S-au scris nenumărate cărţi despre Iorga, chiar un omagiu i s-a dedicat de către unul dintre biobibliografi, Barbu Theodorescu, dar nu s-a scris niciodată suficient, pe măsura scrisului său, încă mai trebuie scrise pagini despre neobişnuitele sale calităţi şi geniul cu care a fost înzestrat. Lucrarea de faţă este un modest omagiu al unui dascăl de liceu, care îşi doreşte ca elevii pe care îi îndrumă să devină astfel, de ce nu, mai patrioţi, mai legaţi de trecutul acestui neam, ştiut fiind că însăşi Legea învăţământului stipulează la articolul 4, alineatul 2 din capitolul ,,Dispoziţii generale’’: ,,Învăţământul asigură cultivarea dragostei faţă de ţară, faţă de trecutul istoric şi de tradiţiile poporului român.’’ Viaţa istoricului şi omului politic Nicolae Iorga s-a confundat cu viaţa cetăţii, preocupat pentru înţelegerea şi depăşirea unor timpuri ce o luaseră într-o direcţie greşită; el a reprezentat pentru mulţi dintre contemporani un profet, un revoluţionar, un român adevărat, un ,,brad bătrân’’ plin de înţelepciune, demn in convingerile sale de nezdruncinat: ,,Au fost tăiat un brad bătrân Fiindcă făcea prea multă umbră Şi-atuncea din pădurea sumbră Se auzi un glas păgân... O! voi, ce-n soare cald trăiţi Şi aţi răpus strămoşul nostru, Să nu vă strice rostul vostru, De ce sunteţi aşa grăbiţi? În anii mulţi , cât el a fost, De-a lungul ceasurilor grele, Sub paza crăcilor rebele Mulţi şi-au găsit un adăpost. Moşneagul, stând pe culme drept A fost la drum o călăuză, Şi-n vremea aspră şi hursuză El cu furtunile-a dat piept. Folos aduse cât fu viu; O! mort acuma când se duce, Ce alta poate-a vă aduce Decât doar încă un sicriu?’’ Acesta a reprezentat testamentul său literar, premoniţia sa cu privire la tragicul sfârşit pe care i l-au hăzit cei certaţi cu legea şi cu tradiţiile strămoşeşti. Este elegia unui suflet, caracterizat de contemporani drept un mare naiv, un pasionat de studiu, de cunoaştere, de cercetare a trecutului care să servească prezentului, istoria fiind pentru el, ca şi pentru atâţia alţi istoriografi din epoci istorice diferite, o învăţătoare: ,,Historia magistra vitae’’. Capitolul I ASPECTE PRIVIND TRAIECTUL VIEŢII MARELUI ISTORIC ROMÂN I.1 Repere cronologice Nicolae Iorga şi-a povestit propria existenţă in lucrarea autobiografică ,, O viaţă de om aşa cum a fost’’. Trăitor intr-o Românie aflată sub vârtejurile istoriei, Nicolae Iorga s-a născut intr-o zi de inceput de vară: 5 sau 6 iunie 1871, la Botoşani, locuind pe strada Copoului, într-o familie de oameni tineri: Nicu Iorga, un avocat de 33 de ani, şi Zulnia Iorga, de 25 de ani, fiind primul lor fiu. De ce data naşterii e nesigură? Pentru că s-a născut la miezul nopţii, fiind declarat a doua zi, deci ambele date de naştere apar menţionate în diferitele lucrări monografice. Peste doi ani se năştea şi unicul său frate, George. Când micul Nicolae împlinea 5 ani, tatăl deceda după o lungă suferinţă cauzată de ceea ce savantul numea în memoriile sale ,,trăznetul unei premature şi inexplicabile paralizii’’. Scriindu-şi autobiografia, bătrânul savant nu uita să-şi menţioneze faimoşii strămoşi : mama, Zulnia, născută Arghiropol, provenea dintr-o familie de boieri moldoveni, coborâtori din Bizanţ, din Fanar cum spune Iorga, unde fuseseră Dragomani ai Porţii. Bunica din partea mamei, Elena Drăghici, era fiica Marelui Vornic Iordache Drăghici, coborâtor din Muntenia, luptător pentru drepturile micii boierimi moldovene la 1882 şi sora unui cronicar al Moldovei, Manolache Drăghici. Aceşti strămoşi ai lui Iorga din partea mamei sale sunt prezentaţi în imagini, reproduse după fotografii din lucrarea lui Barbu Theodorescu ,,Nicolae Iorga’’, apărută în colecţia ,,Oameni de seamă’’, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968 . Atât Elena Drăghici, bunica sa, cât şi Zulnia Arghiropol-Iorga, mama savantului, traduseseră din operele unor autori francezi, ceea ce il îndreptăţea pe marele istoric să spună că învăţarea limbilor străine a fost ceva foarte lesne pentru el, din familie ca o limbă maternă, ca şi deprinderea scris-cititului în limba română, mult înainte de intrarea la şcoală, cu o uşurinţă şi o plăcere specifică geniilor. După tată, Iorga se înrudeşte cu românii din Pind, de la Adriatica, stămoşul său din secolul al XVIII-lea care s-a stabilit în Moldova fiind marinar al flotei imperiale turceşti, poreclit de aceea Galeongiul. Toţi aceşti strămoşi de seamă, spune el, i-au dat puterea neasemuită de muncă, memoria fenomenală, aplecarea spre limbile străine, dragostea de adevăr, interesul pentru cunoaşterea tradiţiilor, obiceiurilor populare, a trecutului neamului său . În 1878 micul Neculai, cum îşi zicea în frumosul grai moldovenesc, este înscris in clasa I a şcolii primare ,,Marcian Folescu’’ din Botoşani, pe care o termină in 1880, cu note foarte mari, ţinând prima sa ,, lecţie’’ de istorie încă din clasa a IV a, ca monitor. De la început îi uimeşte pe toţi: după doar două luni în clasa I, deja e promovat în clasa a II a. Despre acest început de şcoală îşi aminteşte că a fost pentru el ,,marea stricătoare de gust’’, referindu-se, evident, la lecturile pe care i le impunea instituţia în care el venea cu un surplus considerabil de cunoştinţe, faţă de celalţi colegi de generaţie. Dealtfel acest sentiment îi va fi perpetuu, în orice şcoală datorită avansului avut prin lecturile particulare şi prin memoria prodigioasă. În 1881 este elev in clasa I a Liceului ,, August Treboniu Laurian’’ din Botoşani; în 1883, în clasa a III a dă meditaţii unor colegi pentru a contribui la sporirea bugetul familiei, iar în 1884, în vacanţă, la unchiul său Emanuel Arghiropol, publică primele articole în ziarul acestuia, ,,Romanu’’; termină in 1886 clasa a V a, iar următoarele trei clase le face la Liceul Naţional din Iaşi, fiind considerat indisciplinat de un profesor pe care nu l-a salutat, el de fapt neobservându-l la timp, dar astfel fiind nevoit să se transfere. În 1888, după un bacalaureat încununat de succes, este admis ca bursier la Facultatea de litere a Universitătii din Iaşi, secţia istorico-literară. Avea doar 17 ani. În 1889, la sfârşitul anului II, cere decanului dreptul de a susţine şi examenele din anul III pentru a termina facultatea. I se aprobă, cu dispensă ministerială, şi ia examenul de licenţă in specializarea ,,literatură greacă’’ cu calificativul ,,Magna cum laude’’. Universitarii ieşeni organizează un banchet în onoarea sa. În 1890, la 19 ani, ocupă catedra de limba latină la liceul din Ploieşti, după un concurs avându-l ca preşedinte pe Alexandru Odobescu, dar nu va profesa pentru că obţine o bursă de studii în străinătate, pentru patru ani. La 18 februarie 1890 debutează în ziarul ,,Lupta’’cu o strălucită cronică despre mult disputata dramă ,,Năpasta’’de I.L.Caragiale. Se căsătoreşte cu Maria Tasu , fiica magistratului junimist Vasile Tasu, care îi va înlesni stabilirea unor raporturi cu marile personalităţi ale vremii: I.L. Caragiale, B.P. Haşdeu, Al. Vlahuţă, C. Dobrogeanu- Gherea, Gr. Tocilescu, Al. Odobescu, B. Ştefănescu-Delavrancea. În lunile aprilie şi iunie ale anului 1890 vizitează Italia, studiind asiduu arhivele datorită bursei obţinute, apoi la sfîrşitul anului pleacă in Franţa, se stabileşte la Paris, frecventând cursurile unor mari profesori ai vremii: Leger, Monod, Picot, Bemont, Langlois. În 1891 invaţă limba engleză şi se iniţiază in cele nordice: olandeza, daneza, suedeza, norvegiana. Cercetează la Londra şi Roma documente de arhivă pentru elaborarea lucrării de diplomă, ,,Philippe de Mezieres [1337-1405] et la Croisade au XIV-e siècle’’; colaborează şi la renumita ,,Revue Historique’’. În 1893, la 22 de ani, este student la Universitatea din Berlin, unde se înscrie cu teza de doctorat ,,Thomas III, Marquis de Saluces , etude historique et litteraire’’. Audiază şi aici cursurile unor importanţi profesori, mari istorici germani: Geiger, Curtius, Sternfeld. Profesorii nu îi primesc teza pentru că nu frecventase cei trei ani de studiu obligatorii, după care candidatul trebuie să depună jurământ că în scrierea lucrării nu a fost ajutat de nimeni. Iorga apelase la cineva pentru corectarea limbii germane. De aceea merge la Leipzig, unde i se admite teza, după câteva luni, în limba franceză, cum o redactase el, comisia fiind alcătuită din savanţi importanţi ai vremii: Karl Lamprecht , Birch-Hirchfeld şi C. Wachsmuth. Înainte de a obţine diploma de doctor la Leipzig, în iulie i se conferă titlul de diplomat al Şcolii practice de înalte studii din Paris, L’École des Hautes Etudes, referenţi fiind: Charles Bémont, J. Roy, A. Lognon, sub preşedinţia lui Gaston Paris. Colaborează la elaborarea ,, Enciclopediei franceze’’. În august obţine doctoratul. Cercetează arhivele din oraşele germane, apoi italiene pentru a descoperi noi documente despre istoria neamului românesc: despre marii voievozi ai Ţării Româneşt: Petru Şchiopul, fiul său, Ştefan şi marele domn al unirii, Mihai Viteazul. Întors in ţară, candidează la catedra de istorie medie a Universităţii din Bucureşti. I se acordă dreptul de suplinitor datorită mediei 7 (şapte) obţinute . Se va reînscrie la concurs şi va deveni titular în 1895 cu media 9,19 (nouă şi nouăsprezece sutimi). Eliberat de obligaţiile doctoratului, călătorind în străinătate an de an, cercetează arhivele germane pentru a găsi date despre istoria poporului său. Colaborează cu revistele româneşti ,,Arhiva’’, ,,Familia’’ şi ,,Vatra’’ şi cu cea franceză ,,Revue de l’Orient latin’’. Între 1895-1900 călătoreşte din nou în străinătate pentru cercetarea arhivelor. Această rodnică activitate se va materializa in primul volumul al colecţiei de documente ,,Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor’’. La Academia Română, unde devine ( la numai 23 de ani) membru corespondent, ţine comunicări privitoare la istoria noastră, bazate pe studiile sale proprii. Cercetează arhivele din Transilvania, preocupat de ideea unităţii naţionale, astfel descoperind paternitatea cronicii, considerate până atunci anonimă, ,,Istoria Ţării Româneşti dintr-un început’’, ea aparţinând Stolnicului Constantin Cantacuzino. Colaborează cu revista ,,L’independence roumaine’’, călătoreşte în Polonia, Italia, Olanda. Editează al XI-lea volum din colecţia Hurmuzachi, referitoare la istoria Moldovei. Se desparte de aleasa inimii sale, Maria Tasu, după zece ani de căsnicie, în anul 1900. Este un moment dramatic al existenţei sale, aşa cum îl caracteriza Valeriu Râpeanu, dar pe care marele om reuşeşte să îl depăşească în mod exemplar. Se recăsătoreşte în 1901, la 30 de ani, cu Ecaterina Bogdan, sora slavistului Ioan Bogdan şi a lui G. Bogdan–Duică . Debutează cu volumul ,,Poezii (1890-1893)’’, apoi cu scrieri de călătorie, ,,Amintiri din Italia’’ . În 1903 începe să scrie ,,Istoria românilor’’, care va fi o lucrare monumentală în zece volume; îi apare lucrarea ,,Acte relative la războaiele şi cuceririle lui Mihai Viteazul’’; începe colaborarea şi apoi va conduce revista literară ,,Sămănătorul’’(până în 1910), este de fapt unul dintre iniţiatorii curentului literar cu acest nume, sămănătorismul, la care aderă şi Il. Chendi, M. Sadoveanu, E. Gârleanu, Şt.O. Iosif. În 1904 scrie,, Istoria lui Ştefan cel Mare’’ la cererea ministrului învăţământului Spiru Haret, pentru sărbătorirea celor 140 de ani de la moartea acestui mare voievod. În anul următor îi apar lucrările: ,,Geschichte des Rümanischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen’’, în două volume, ,,Istoria românilor în chipuri şi icoane’’, tot în două volume. În 1906 înfiinţează revista ,,Neamul românesc’’, iar anul următor revista ,,Floarea darurilor’’. În anul următor, în timpul revoltelor ţărăneşti, scrie articolul ,,Dumnezeu să-i ierte’’, apărut în ziarul său, articol devenit o cronică a răscoalei. Accede la conducerea Ligii Culturale, instituţie cu mari merite în realizarea României Mari. În 1908 inaugurează tipografia de la Vălenii de Munte şi deschide cursurile de vară ale Universităţii populare de la Vălenii de Munte, unde îşi stabilise noua locuinţă. În 1910 publică peste 30 de cărţi, ţine numeroase conferinţe, dealtfel începe seria numeroaselor sale tipărituri la Vălenii de Munte; înfiinţează împreună cu A. C. Cuza Partidul Naţionalist –Democrat, de care se desparte în 1920, iar in 1924 fuzionează cu gruparea lui C. Argetoianu şi în 1925 cu Partidul Naţional condus de Iuliu Maniu . În 1911 îi apare la Londra lucrarea ,,The Byzantin Empire’’; totodată în acest an devine membru activ al Academiei Române. În discursul de recepţie ţinut la Academie cu această ocazie sublinia faptul că: ,,Viaţa unui popor e necontenit amestecată cu vieţile altora [...] Pe istoric nu trebuie să-l preocupe eroii, fiindcă istoria politică nu e un şir de bibliografii, o alegere de portrete dinastice, de vieţi ale sfinţilor, fiindcă eroii se întorc în mijlocul acelora care i-au înălţat ’’. A. D. Xenopol îl elogia, subliniindu-i calităţile ieşite din comun: memoria nemaiîntâlnită, puterea uriaşă de muncă, marea operă pe care deja o avea, la o vârstă încă tânără: ,,te întrebi cu înminunare cum a putut un creier să conceapă atâtea lucruri şi o mână să le scrie’’ . Publică prima dramă istorică, ,,Mihai Viteazul’’. În anul 1912 apare lucrarea ,,Istoria Imperiului Otoman’’, carte de o deosebită valoare ca şi cea apărută anul anterior la Londra, foarte apreciate de istoriografii occidentali. În anul 1913 participă la Congresul de istorie de la Londra cu două comunicări : ,,Les bases nécessaires d’une nouvelle histoire du Moyen Âge’’ şi ,,La survivance byzantine dans les pays roumaines’’. La Belgrad ţine comunicări în cadrul Academiei despre ,,Relations entre Serbes et Roumains’’ şi ,,Cauzele prăbuşirii Imperiului Otoman’’. În 1914 inaugurează Institutul de studii sud- est europene, primul curs având ca temă ,,Istoria Albaniei’’. Anul următor editează ,,Revista istorică’’, publică numeroase şi importante lucrări, dealtfel anual în această perioadă tipăreşte la Văleni în medie 25-30 de lucrări. În 1916 încheie colecţia ,,Studii şi documente’’, care numără 31 de volume, însumând 30 000 de documente. Scrie articole înflăcărate de dragostea de ţară după intrarea României în război, pentru susţinerea moralului armatei române, atât la Bucureşti cât şi la Iaşi, după refugiul impus de ocupaţia germană. Acestea, odată ajunse pe front, erau adevărată hrană spirituală pentru soldaţii români. În 1917 continuă să tipărească la Iaşi revista ,,Neamul românesc’’în care publică articole ce se citeau pe front cu deosebit interes. Propune primului ministru, Ionel Brătianu, o reformă agrară , dar acesta o refuză deocamdată. În 1918, la începutul lunii noiembrie, e ales deputat şi numit Preşedinte al primei Camere a deputaţilor României Unite (până in 1920). La comemorarea lui Mihai Viteazul, Iorga vorbeşte despre ,,La politique de Michel le Brave. Ses origines et son importance actuelle’’ . În 1919 reface casa şi tipografia de la Văleni, avariate în timpul războiului; este numit ,,doctor honoris causa’’al Universităţii din Strassbourg. Este ales preşedinte al Congresului Ligii culturale, vorbind cu acest prilej despre ,,Drepturile românilor asupra teritoriului lor naţional’’. Este numit preşedinte al Comisiei monumentelor istorice. Primeşte în dar de la prieteni şi admiratori o casă pe şoseaua Bonaparte, în Bucureşti. În 1920 fondează şi conduce şcoala română din Paris, Fontenay-aux-Roses. Ţine numeroase conferinţe în ţară la Braşov, Sibiu, Alba Iulia, Bistriţa, Cluj, Blaj şi pune bazele teatrului popular, la Văleni, teatrul în aer liber, cu scopul de a lumina prin cultură poporul de rând, pe care atât îl iubea şi aprecia. I se conferă titlul de ,,doctor honoris causa ‘’ al Universităţii din Cernăuţi. În 1921 conferenţiază pentru prima dată la Sorbona, apoi în Belgia şi Italia, făcând cunoscută peste hotarele ţării cultura poporului nostru. Publică în continuare numeroase lucrări şi este sărbătorit cu ocazia împlinirii a celor 50 de ani de viaţă. Din 1922 cursurile de vară de la Vălenii de Munte se vor numi ,,Universitatea populară Nicolae Iorga’’; savantul va continua să conferenţieze în ţară şi în străinătate, iar la Văleni vor fi invitaţi care vor conferenţia pentru luminarea poporului, făcând istoria accesibilă marelui public, de fapt fâcând educaţie patriotică în mod implicit. Astăzi clădirea vechii universităţi este renovată, adăpostind Casa de Cultură din localitate. Lângă ea se afla tipografia ,,Datina românească’’, Iorga fiind foarte ataşat de ,,talpa ţării’’, de cei care au făcut ca veşnicia să dăinuie, parafrazându-l pe Lucian Blaga cu a sa zicere: ,,Veşnicia s-a născut la sat’’. În 1923 i se conferă titlul de ,, doctor honoris causa’’ al Universităţii din Lyon. Este felicitat de Tudor Arghezi cu această ocazie, deşi Iorga nu avea personal mare consideraţie pentru poezia acestuia . Donează casa din Şoseaua Bonaparte Ministerului Învăţământului, punându-se bazele unei ,,Fundaţii culturale pentru studenţi’’. În 1924 se ţine primul Congres de Bizantinologie la Bucureşti, iniţiat de Iorga. Participă toţi marii bizantinologi ai lumii, mulţi dintre ei conferenţiind apoi şi la Vălenii de Munte. Primeşte confirmarea de profesor agregat al Universităţii din Sorbona. În 1925 conferenţiază in Franţa, Italia, Belgia, Elveţia. Conferenţiază la Societatea Naţiunilor Unite cu : ,,Les origines et l’etat actuel des nationalites dans la Grande Roumanie’’. Este ales membru al Academiei din Cracovia. Publică peste 50 de lucrări, la tipografia personală de la Vălenii de Munte, ca de obicei. În 1926 i se traduc lucrări în franceză, engleză, italiană. Conferenţiază in occidentul european, în nordul Europei. Primeşte titlul de ,,doctor honoris causa’’ al Universităţii din Geneva. Începe să fie publicată lucrarea ,,Essai de synthèse de l’histoire de l’humanité’’, care va avea în final 4 volume. În 1928 participă la Congresul de istorie de la Oslo, apoi vizitează Suedia. La Universitatea din Bucureşti, din noiembrie predă şi cursul de ,,Istoria literaturii. Privire sintetică’’ . În 1929 e numit rectorul Universităţii din Bucureşti. Universitatea din Vilnius îi conferă titlul de ,,doctor honoris causa’’. Vizitează Franţa, Italia, Spania, unde ţine numeroase conferiţe. În 1930 e primit de preşedintele SUA, Herbert Clark Hoover.Vizitează coloniile de români , conferenţiază în universităţi, este sărbătorit cu fast de toată comunitatea românească. Universitatea din Oxford îi conferă titlul de,, doctor honoris causa’’. La Veneţia inaugurează ,, Casa Romena’’. În 1931 este ales prim –ministru în guvernul zis de ,,tehnicieni’’, împreună cu C. Argetoianu (ministru de finanţe şi interne), până in 1932, de fapt 13 luni. Titulatura vremii este cea de ,,preşedinte al Consiliului de Miniştri’’. Se confruntă, în această perioadă, cu numeroase greutăţi cauzate de efectele crizei economice mondiale. Tot în acest an îi apar primele volume din ,,Memorii’’ şi ,,Sub trei regi’’. Universitatea din Paris îi decernează titlul de ,,doctor honoris causa’’. Apar şi alte cărţi importante:,, Byzance après Byzance’’, ,,Histoire de la vie byzantine’’, ,,Oameni care au fost’’, ,,Sfaturi pe întuneric’’. În 1932 primeşte titlul de ,,doctor honoris causa’’ şi de la Universitatea din Bratislava, anul următor de la cea din Roma, iar în anul 1936 de la cea din Iaşi, cea care l-a format iniţial. Anul 1937 este rodnic, concretizat în prezenţa la numeroase congrese internaţionale de istorie şi în primirea de numeroşi oaspeţi la Vălenii de Munte. În 1939 şi Universitatea din Alger îi conferă titlu de ,,doctor honoris causa’’. A făcut parte din parlament, ca senator de drept, apoi sub dictatura lui Carol al II lea a fost consilier regal şi preşedinte al senatului. Este cunoscută aplecarea sa spre casa regală, considerând monarhia un factor de stabilitate pentru naţiunea română. În 1940, la 27 noiembrie este asasinat de un grup de legionari fanatici la Strejnicul, in apropiere de Ploieşti. După ce îl răpeau în după-amiaza zilei de 27 noiembrie din locuinţa sa de la Sinaia, deoarece la Văleni casa fusese avariată în urma cutremurului din septembrie, sub pretextul unor cercetări, a doua zi era găsit ,, pe o mirişte’’ , în apropierea localităţii prahovene Strejnicul, ucis cu bestialitate, el, cel mai mare român al tuturor timpurilor. Cei care l-au ridicat de la masa de lucru unde redacta ,,Istoriologia umană’’, ultima sa carte, acea echipă a morţii a fost coordonată de Trăian Boieru, membru al Gărzii de Fier . A întocmit numeroase volume de izvoare, documente (,,Notes et extraits pour servir à l'histoire des Croisades au XV-e siécle", 6 vol; ,,Studii şi documente cu privire la istoria românilor", 31 vol. ş.a.). Deşi structural refractar subordonării faptului istoric unui sistem filosofic, a îmbogăţit gândirea istorică cu o nouă viziune, dominată de factorul spiritual şi întemeiată pe unele ,,permanenţe", coordonate ale dezvoltării istorice. În domeniul istoriei naţionale, a elaborat monografii şi sinteze de mare valoare (,,Istoria lui Mihai Viteazul", ,,Istoria bisericii române", ,,Istoria armatei româneşti", 2 vol., ,,Istoria comerţului românesc", 2 vol., ,,Geschichte des rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen", 2 vol., ,,Istoria românilor", 10 vol. ş.a.) şi a integrat istoria României în istoria universală (,,La place des Roumains dans l'histoire universelle", 3 vol.), relevând originalitatea culturii româneşti şi interdependenţa istoriei poporului român cu istoria altor popoare. Contribuţia la cercetarea istoriei universale (,,Geschichte des Osmanischen Reiches", 5 vol., ,,Cărţi reprezentative în istoria omenirii", ,,Histoire de la vie Byzantine", 3 vol.), ca şi vastitatea operei (estimată de unii exegeţi la 1359 cărţi şi broşuri şi peste 25000 de articole) şi a preocupărilor sale, îl situează între marii istorici ai lumii. Personalitate remarcabilă, de mare mobilitate intelectuală, s-a manifestat şi ca poet (,,Poezii"), ca dramaturg (,,Doamna lui Ieremia") , ca şi evocator şi portretist (,,O viaţă de om, aşa cum a fost", ,,Oameni care au fost"), dar mai ales ca istoric literar, elaborând sinteze fundamentale (,,Istoria literaturii româneşti în secolul al XVIII-lea, 1688-1821", ,,Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea de la 1821 înainte", în 3 vol., ,,Istoria literaturii româneşti contemporane", în 2 vol., ,,Istoria literaturilor romanice în dezvoltarea şi legăturile lor", în 3 vol.) Nicolae Iorga a fost membru a numeroase societăţi ştiinţifice şi academii din străinătate . A fost considerat, pe drept cuvânt, cel mai prolific om de cultură român, un adevărat poligraf, cu o memorie fenomenală. Cunoştea aproape toate limbile moderne (în multe din ele a şi scris), deci era un poliglot în adevăratul sens al cuvântului. A fost un excelent orator, cu glasul tenoral, uşor graseiat. ,,Nicolae Iorga a fost un gânditor şi un spirit uman, un mare patriot, corect şi drept cu neamul său, care a luptat pentru progresul, înălţarea şi încadrarea poporului român în idealurile mari ale omenirii, fără a călca sau umbri măcar interesele juste şi demnitatea oricărui alt popor. Viaţa lui închinată omului şi opera sa multilaterală dedicată înţelegerii faptelor omeneşti nu pot fi cuprinse astăzi de o altă minte omenească oricât de sclipitoare ar fi. Această viaţă de intensă trăire intelectuală, acest suflet atât de uman şi iubitor de adevăr, acest intelectual, savant în sensul cel mai pur al noţiunii, rar întâlnit în cultura universală, a fost curmată prin 9 gloanţe trase de criminalii reprezentanţi ai organizaţiei legionare. În Garda de Fier, Nicolae Iorga a văzut maimuţăreala periculoasă a lucrurilor din afară, care nu puteau fi introduse la noi şi care nu se puteau aclimatiza aici. El nu s-a lăsat înşelat de agitaţia gălăgioasă din baze şi localuri, care se încrâncenau să acrediteze ideologia fascistă profund iresponsabilă.’’ Moartea sa a fost socotită cea a unui martir, el având singura vină că a luptat pentru demnitatea şi libertatea omului şi a naţiunilor în general. Dar timpul istoric în care a trăit nu permitea tuturor deplina înţelegere a convingerilor sale politice, a sensului evoluţiei societăţii umane în general. După cum declara C. Rădulescu- Motru, preşedintele Academiei Române în anul 1941: ,,Profesorul Nicolae Iorga a fost o figură de legendă, încă din timpul vieţii, care, odată cu trecerea timpului, va creşte în grandoare". Studiind lucrarea ,,Amintiri despre Iorga’’ , o antologie realizată de Ion Popescu –Sireteanu, am lecturat impresii, amintiri, mărturii despre personalitatea sa, consemnate de apropiaţi ai săi, de admiratori, de foşti studenţi sau alte mari personalităţi ale culturii româneşti interbelice. Astfel au consemnat în paginile acestei cărţi Maria M. Alexandrescu–Dersca Bulgaru, Virgil Carianopol, Corneliu Carp, George Călinescu, Al. Cerna- Rădulescu, Rodica Ciocan–Ivănescu, Şerban Cioculescu, D. Florea--Rarişte, Traian N. Gheorghiu, I. D. Lăudat, E. Lovinescu, Vasile Netea, Grigore Sălceanu, Leonida Secreţeanu, Dan Smântânescu, G. G. Ursu. Toţi cei mai sus amintiţi au fost profund marcaţi de personalitatea sa covârşitoare, de măreţia discursului său, de plasticitatea exprimării, de bogăţia de idei şi mai ales de sursele istorice invocate din memorie, redate întotdeauna deosebit de fidel. În lucrarea,, N. Iorga-opera-omul-prietenii’’ , au publicat evocări şi interpretări despre personalitatea savantului mari oameni de cultură: Anton Dumitriu, Edgar Papu, Ion Zamfirescu, C. Bălăceanu-Stolnici, Cornelia Papacostea-Danielopolu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Gabriel Ţepelea, Valeriu Râpeanu, Răzvan Theodorescu, Dumitru Berciu, Gheorghe Buluţă, Andrei Pippidi, Iordan Datcu, Virgil Cândrea şi M. N. Rusu. Toţi aceştia au reliefat măreţia personalităţii sale, calităţile ieşite din comun, puterea de muncă de neimaginat. Un loc aparte a fost rezervat în lucrarea sus-amintită capitolului ,,Restituiri’’; în aceasta au fost inserate articole scrise de Adrian Maniu, Mircea Vulcănescu, Tudor Teodorescu-Branişte, G. G. Mironescu, Gheorghe Brătianu şi de savantul însuşi. Acestea reprezintă articole de epocă, omagii aduse marelui savant, recunoaşterea sa pe plan mondial şi naţional. ,,Iorga a publicat documente de arhivă, dar şi informaţii economice, mărturii ale călătorilor, inscripţii, obiecte de artă, corespondenţă privată, documente umane. El a alcătuit, alături de istoria românilor, pe cea a bisericii, armatei, agriculturii, istoria femeilor, costumului, a modelor, a diverselor familii de prinţi şi boieri, istoria târgurilor, istoria literaturii , istoria artelor[...]A scris istoria relaţiilor ţărilor romăne cu naţiunile vecine. A trasat istoria multor naţini: Albania, Bulgaria, Ungaria, Armenia, a ţiganilor.’’ Ca istoric Iorga pornea de la constatarea că "nu există nici o istorie a cărei reconstrucţie să fie mai imperios cerută decît istoria poporului meu". Acţiunea de "reconstrucţie" e începută de la bază: publicarea materialului informativ. Paralel cu studiile de istorie a patriei, care rămîn totdeauna în centrul preocupărilor sale, Iorga continua şi cercetările de istorie generală. Marile arhive din cele mai multe ţări ale Europei, arhivele publice din ţară, colecţiile particulare, bisericile ale căror inscripţii au fost citite, cărţile vechi ale căror însemnări au fost descifrate îi dau un imens număr de documente inedite. Au rămas de la marele înaintaş muzeele memoriale, au rămas cărţile sale foarte numeroase, a rămas biserica din Ipoteşti, ctitorită împreună cu Cezar Petrescu, au rămas articolele de ziar; s-a dezvoltat şi datorită iniţiativei sale preocuparea specialiştilor pentru istoria Bizanţului, a rămas numele său să împodobească unele instituţii şi mai ales multe străzi din oraşele noastre. Recunoştinţa urmaşilor pentru neobosita sa activitate face ca nemeritata moarte să fie oare iertată, se poate compensa cumva acea crimă abominabilă prin toate manifestările de valorizare, de justă apreciere de care se bucură istoricul acum? Meritele sale au fost recunoscute încă din timpul vieţii pe plan mondial, când i s-au publicat în străinătate operele, când i s-au conferit distincţii şi titluri academice, fiind comparat cu Dimitrie Cantemir, domnitorul savant, eruditul iluminist, neîndoielnic mai modest decât urmaşul său, ori cu Miron Costin, pe nedrept ucis mişeleşte ca şi marele Iorga, şi el minor faţă de ,,bătrânul brad’’. În anul 2000 s-a înfiinţat la Vălenii de Munte în cadrul Fundaţiei ,,Nicolae Iorga’’, Clubul Istoricilor din România, la iniţiativa dr. Constantin Găucan, preşedintele Fundaţiei sus-amintite. Reprezentanţi ai elitei academice româneşti: acad. Dan Berindei, acad. Ştefan Ştefănescu, prof. univ. dr. Dinu C. Giurescu, prof. univ. dr. Răzvan Theodorescu, prof. univ. dr. Constantin Buşe, prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, prof. univ. dr. Ioan Chiper, prof. univ. dr. Valentin Florin Dobrinescu, prof. univ. dr. Constantin I. Ilihor, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, scriitorul Vartan Arachelian fac parte din acest club, el fiind o organizaţie apolitică şi nonguvernamentală care contribuie la dezvoltarea istoriografiei româneşti prin studii şi dezbateri publice. Înfiinţată in anul 2001, Asociaţia Culturală “Nicolae Iorga” a contribuit decisiv la creşterea calităţii actului cultural petrecut in spaţiul muzeal al Casei Memoriale,,Nicolae Iorga’’din Botoşani. Prin implementarea proiectului ,,Nicolae Iorga– restituiri în actualitate” s-a conferit manifestărilor comemorative şi celebrative din anul 2004 o amploare fără precedent. S-au generat evenimente culturale sub genericul Zilele,, Nicolae Iorga’’ 26-27 noiembrie Botoşani 2004, care au transformat oraşul natal al istoricului într-o capitală culturală demnă de amintirea marelui înaintaş. În 2003 s-a instituit acordarea unui premiu naţional în memoria istoricului, acest premiu a fost acordat la ziua aniversară, 5 iunie. Cu acest prilej s-a lansat o medalie, simbolul premiului, având efigia lui N. Iorga, iar ca legendă: ; pe spatele medaliei apare imaginea Liceului A.T. Laurian, primul său liceu, având inscripţionaţi anii 1881 – 1886, când marele istoric a frecventat această instituţie şcolară. Din juriul care a decernat premiul sus-amintit au făcut parte personalităţi importante ale istoriografiei contemporane, anume: Andrei Pippidi,Virgil Cândea, Şerban Papacostea, Alexandru Zub , Paul H. Sthal , actualul director al Institutului de studii sud–est europene din Bucureşti. Există deasemenea Institutul de istorie ,,Nicolae Iorga” din Bucureşti, creat de însuşi Nicolae Iorga în 1937, al cărui director actual este prof. univ. dr. Ioan Scurtu, membru corespondent al Academiei Române; acest institut este situat pe Bulevardul Aviatorilor, la numărul 1. Obiectivul principal al acestui institut îl constituie încă de la crearea sa cercetarea realităţilor economice, sociale, politice şi cultural-spirituale din evul mediu până în prezent, a relaţiilor externe ale ţărilor române de-a lungul secolelor, a rolului minorităţilor naţionale, a acţiunii marilor puteri în spaţiul românesc, precum şi realizarea unor studii de istorie universală urmărind impactul unor evenimente istorice mondiale, europene asupra istoriei româneşti. Lucrările elaborate la acest institut se pot consulta de către publicul larg, făcând parte din fondul de carte al Bibliotecii Universitare Bucureşti. Printre cercetătorii de seamă ai institutului se numără şi urmaşul său, Andrei Pippidi, nepotul din partea fiicei, cea care i-a tradus savantului multe din lucrările redactate în limba franceză; soţie de istoric, D.M. Pippidi şi mamă de istoric, Liliana Iorga –Pippidi. Totuşi nimeni dintre urmaşi nu a mai atins culmile pe care s-a odihnit mintea savantului, aflat într-o efervescenţă creatoare de titan. Există în cadrul Academiei Române şi Institutul de Studii Sud-Est europene, deasemenea creat de Iorga în perioada interbelică. La Veneţia se află încă vestita Casa Romena, înfiinţată de Iorga, unde organiza reuniuni ştiinţifice importante pentru cunoaşterea istoriei naţionale, la fel şi în Franţa unde înfiinţase Fontenay aux Roses, şcoala română. Pretutindeni unde spiritul său şi-a făcut apariţia, oamenii au fost impresionaţi de dăruirea şi farmecul de neegalat al oratorului, al omului politic, al istoricului, al profesorului universitar şi literatului, al omului de omenie care a fost. Despre oratorul care a fost povestesc mulţi; redăm aici impresiile lui Henri Stahl, stenograful său cărui i-a dictat în 28 de ore 361 de pagini, în cursul a patru duminici câte şapte ore, între 14 şi 17 şi între 21 şi 1 noaptea: acesta spune că Iorga îşi începea discursul prin fraze simple, pripit şi tulburat vizibil de aplauzele cu care era primit, părea puţin stângaci şi speriat, impresiona nu prin fraze căutate ci prin vastele lui cunoştinţe în diferite domenii, prin memoria prodigioasă, prin temperamentul de artist apreciator a tot ce e mare şi frumos; când era cazul, vocea sa căpăta căldură şi vibraţie, izbutind să transmită toată trăirea sa, încât toată sala era în picioare, electrizată. ,,Nicolae Iorga era privit ca un uriaş al culturii naţionale şi universale. Chiar şi statura sa era uriaşă, fiind înalt, după cum s-a remarcat, mult mai înalt decât contemporanii săi.Natura avusese grijă să-l înzestreze şi statuar; în plus avea o frunte largă, impresionant de largă, ca şi ochii impresionant de sclipitori, fulgerători, prinzând în pupilele lor lumiona zilelor de sărbătoare şi înţelepciunea zeilor atenieni.Toată frământarea interioară a geniului îşi făcuse lăcaşul în blândeţea scăpărătoare a privirilor, acumulând rigiditatea ştiinţei şi puterea tuturor pasiunilor, înfrânat de disciplina lăuntrică a idealului ce-l călăuzeşte. Faţa lui albă era încadrată de o măreaţă barbă căruntă de profet întinerit. Era frumos, era mândru, era puternic. Aureola-i de savant te îndemna să-l vezi ca pe un zeu coborâtor din Olimp, statuar şi marmoreean. Şi totuşi era uman, modest, gata de vorbă cu oricine, respectând şi cea mai umilă fiinţă, pe toţi oamenii în mijlocul cărora trăia şi ale căror interese le apăra.’’ Între elementele care explică atitudinea protestatară a lui Iorga faţă de societatea în care trăia sunt, fără îndoială, şi unele aspecte ale gândirii sale istorice. El primise de la istoriografia romantică ideea dezvoltărilor organice, a transformării societăţilor prin adaptarea continuă a instituţiilor la nevoile schimbătoare ale momentului. Această concepţie, asimilând evoluţia unei societăţi cu creşterea unei plante şi excluzând salturile revoluţionare, îl făcea pe Iorga să considere evoluţia politică a României în jumătatea a II-a a veacului al XIX-lea ca pe o falsificare istorică, ca pe o bruscă îndepărtare de la o tradiţie seculară, prin importul unor forme constituţionale străine. Reacţia lui Iorga faţă de societatea contemporană s-a manifestat în toate domeniile activităţii lui. Începînd cu analiza nemiloasă a culturii româneşti aşa cum i se înfăţişa ea la sfîrşitul veacului trecut, într-o serie de articole publicate întâi în L’Indépendence roumaine, apoi strânse în volumul Opinii sincere. Viaţa intelectuală a românilor în 1899 critica lui se extinde asupra vieţii politice şi asupra stărilor sociale. Abordarea modernă a istoriei se face în ultima vreme din prisma multiperspectivităţii, iar informaţiile despre un eveniment, o personalitate istorică sunt analizate după expresia instituită de francezi în istoria mentalităţilor,, image de l’autre’’, contrabalansând ,,luminile şi umbrele’’ redate de diferitele surse istorice. Sunt de notorietate părerile unor mari contemporani ai săi: A. D. Xenopol, profesor al său spunea ,,..te întrebi cu înminunare, cum a putut un creier să conceapă atâtea lucrări şi o mână să le scrie’’, iar I. L. Caragiale îi închina o poezie uşor satirică: Savant Toate cărţile din lume, de când lumea, câte-au fost, Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost. Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut În savantu-i cap de dascăl s-a-ndesat şi-a încăput. Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar Am dori să mai încapă şi un bibliotecar. Despre Nicolae Iorga s-a scris şi se va scrie, poate niciodată îndeajuns de mult, pe măsura prolificităţii sale, dar a scrie despre un titan nu este niciodată suficient. Luminile şi umbrele specifice fiecărei fiinţe umane, oglindite în conştiinţele semenilor, sunt specifice şi lui Iorga, însă ceea ce trebuie subliniat este că, indiferent de cine face aprecieri la adresa lui, Iorga rămâne ,,cărturarul nostru prin excelenţă, a cărui singură bucurie de o viaţă întreagă a fost bucuria cărţilor şi a cărui singură ambiţie a fost să înalţe slava neamului său.’’ (Perpessicius) . Redăm în continuare două citate semnificative din opera lui Iorga, preluate din broşurile editate la Botoşani: ,,Îmi aduc aminte de un vis de copil: cuprins de patriotism local, mă gândeam în ce chip aş putea face mai frumos, cu ce statui şi monumente, oraşul meu când ’’ Nicolae Iorga –Drumuri şi oraşe din România. Iar cel de-al doilea mărturiseşte o imensă dragoste de semeni, un umanism deosebit pe care doar marile spirite îl dovedesc: ,,Fiecare generaţie topeşte din nou icoana oamenilor în adevăr mari şi, la fiecare topire, zgura grămădită de calomnie –cade’’ Nicolae Iorga, Cugetări. I.2 Acţiuni comemorative: simpozioane ocazionate de aniversarea lui Iorga, 135 de ani de la naşterea sa Împlinirea celor 135 de ani de la naşterea lui Nicolae Iorga a constituit un prilej de realizare a unor acţiuni comemorative, între care şi simpozioane organizate cu participarea unor istorici sau profesori de istorie buni cunoscători ai operei şi activităţii sale, dorindu-se o mai bună cunoaştere şi de către tânăra generaţie. Prezentarea lucrărilor şi vieţii savantului, comemorarea acestuia, se face anual, cum este şi firesc, în chiar locul obârşiei sale, la Botoşani, în cadrul Asociaţiei culturale dedicate personalităţii sale şi la casa memorială din oraşul natal. Aceste manifestări comemorative se desfăşoară pe parcursul mai multor zile, incluzând prezentări de carte, dezbateri şi chiar acordarea unui premiu comemorativ, începând cu anul 2003. Istoricul Andrei Pippidi, neputând participa la festivitatea de decernare a primului Premiu Naţional ,,Nicolae Iorga’’, scria primarului oraşului Botoşani o scrisoare de mulţumire pentru ,,lăudabila iniţiativă’’în condiţiiile în care, sublinia domnia sa, ,,o generaţie de învăţaţi care a cercetat acest subiect este pe cale de a dispărea, fără a fi fost încă înlocuită.’’ Şi în acest an au avut loc manifestări ocazionate de aniversarea savantului, acordându-se ca şi în ultimii trei ani, Premiul Naţional ,,Nicolae Iorga’’ unui mare istoric . Premiul a fost acordat anul acesta istoricului Stelian Mândruţ, cercetător la Institutul de Istorie din Cluj, pentru lucrarea ,,Nicolae Iorga şi Universitatea din Cluj. Corespondenţa (1919-1940)’’. La această carte a mai lucrat şi Petre Ţurlea, care a primit premiul amintit în 2005. Acesta are o lucrare editată în 2001, deosebit de interesantă, bine documentată, ,,Nicolae Iorga între dictatura regală şi dictatura legionară’’. Festivitatea de decernare a premiului a fost urmată de lansarea cărţilor ,,Nicolae Iorga şi Universitatea din Cluj’’, ,,Nicolae Iorga –critic şi istoric literar’’, de Ecaterina Vaum, şi ea laureată a Premiului Naţional şi ,,Nicolae Iorga–cugetări’’, apărută la Chişinău sub îngrijirea lui Vasile Şoimaru şi Vlad Pohilă. Manifestările au mai cuprins dezbateri pe diferite teme, iar în final prezentarea unui film documentar de televiziune ,, Nicolae Iorga’’ realizat de Vasile Alecu. Noi am avut acces la câteva materiale trimise de unul dintre muzeografii Casei memoriale din Botoşani, doamna Violeta Budăi-Damaschin, totodată şi preşedinte al Asociaţiei culturale ,,Nicolae Iorga’’din Botoşani, o distinsă doamnă care a binevoit să ne răspundă doleanţei de a cunoaşte aceste aspecte, datorită imposibilităţii de a ne deplasa la faţa locului. La casa memorială de la Vălenii de Munte au fost de asemenea organizate manifestări dedicate memoriei savantului, cum era şi firesc, dar de aici nu avem respectivele materiale, în schimb avem mărturiile proprii ale elevilor cu care au vizitat acest obiectiv cultural la mijlocul lunii iulie, în plină vacanţă de vară. Clubul Istoricilor ,,Nicolae Iorga" cu sediul în Vãlenii de Munte a organizat în 10 iunie 2006, la orele 11.00, la Muzeul N. Iorga - Şcoala de Misionare ,,Regina Maria", cu ocazia împlinirii a 135 de ani de la naşterea marelui istoric, dezbateri pe temele: ,,Mituri şi realitate în opera şi viaţa lui N. Iorga", ,,N. Iorga-savant al secolului XX". Participanţi au fost: Vartan Arachelian, acad. Dan Berindei, prof. dr. Constantin Buşe, prof. dr. Gheorghe Buzatu, prof. dr. Ion Calafeteanu, prof. dr. Constantin Gãucan, prof. dr. Constantin Hlihor, prof. dr. Ion Lungu, prof. dr. Valeriu Râpeanu, prof. dr. Ion Scurtu, prof. dr. Petre Ţurlea, prof. dr. Gheorghe Zbuchea. Cu acest prilej, s-a lansat lucrarea ,,Studii privind opera lui N. Iorga"-vol. II, editatã de Clubul Istoricilor, distribuită gratuit participanţilor şi au fost aniversaţi prof. dr. Gheorghe Buzatu şi prof. dr. Constantin Gãucan cu prilejul împlinirii unei frumoase vârste, precum şi acad. Dan Berindei, datoritã numirii în funcţia de vicepreşedinte al Academiei Române. Deşi nu face obiectul acestei lucrări, se cuvine totuşi să apreciem deschiderea spre colaborare, spre sprijinirea celor interesaţi de cunoaşterea personalităţii marelui savant venită din partea celor de la Botoşani, ceea ce denotă o anume formaţie intelectuală şi morală, specifică acestei regiuni, comparativ cu detaşarea calculată, rece, aproape de indiferenţă, manifestată de cei de la sudul Carpaţilor; şi poate nu este doar o simplă întâmplare, ci mai degrabă o caracteristică a locuitorilor acestei zone, pe care am constatat-o şi cu alte ocazii. ,,Binecuvântată de soartă este această parte de Ţară, atâta timp cât aici au văzut lumina zilei cel mai mare poet român, Mihai Eminescu, cel mai mare compozitor român, George Enescu, cel mai mare istoric român, Nicolae Iorga şi atâţia alţii. Dar, deşi ei s-au născut aici, sunt ai tuturor românilor; avem dreptul toţi să ne mândrim cu ei. Iorga este al nostru, al tuturor românilor şi al tututror regiunilor Ţării. El a scris despre toate şi le-a îmbrăţişat cu egală dragoste aspiraţiile, fără a considera vreodată că particularităţile inevitabile existente ar rupe pe vreuna din contextul general al românismului.’’ Posturile noastre de televiziune au trecut peste acest moment cultural mult prea fugitiv, elevii remarcând acest fapt, de aceea am considerat necesar să accentuăm importanţa operei marelui cărturar şi prin acţiuni organizate la nivel local, în propriul nostru oraş. Interesul de cunoaştere sporeşte de multe ori pe măsură ce ştii mai multe în legătură cu un subiect, de aceea şi elevii s-au arătat deosebit de preocupaţi să mai afle câte ceva despre Iorga, contrariaţi de rezultatele parţiale ale sondajului de opinie al Televiziunii Române despre cel mai mare român al tuturor timpurilor. La nivelul Filialei Judeţene Constanţa a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România s-a realizat în data de 6 iunie 2006 un simpozion comemorativ ,,Nicolae Iorga‘‘ chiar la liceul unde predăm. Profesorii prezenţi la acest simpozion au întregit personalitatea vastă a lui Iorga prin comunicările susţinute, iar elevii au recitat din versurile sale pline de lirism şi de adânci semnificaţii. Momentul aniversar a fost marcat şi prin prezentarea unor lucrări de grafică realizate de doi elevi de gimnaziu pentru această ocazie, iar citatul ales dintre cugetările savantului s-a dorit să fie încă un îndemn pentru tânăra generaţie: ,,Poate că toată înţelepciunea vieţii stă în conştiinţa datoriei că pe unde ai trecut să fie ceva mai bine ca înainte.’’ N. Iorga, Cugetări. I.3 Prezentare modernă în Microsoft Office Power Point a vieţii şi activităţii lui N. Iorga Ştiut fiind faptul că elevii zilelor noastre sunt tot mai pasionaţi de calculator, de prezentarea lecţiilor în sistem modern, considerând ca mulţi alţii că asistăm la o nouă alfabetizare, la o revoluţie ştiinţifică ce poate fi comparată cu introducerea tiparului în secolul al XVI-lea, am realizat un grupaj de imagini copiate de pe internet, inserate cu un text referitor la viaţa şi opera lui Iorga, de fapt un mic film căruia programul de calculator sus-amintit i-ar fi dat o anumită frumuseţe şi atractivitate, acesta constituind un moment mai deosebit al simpozionului aniversar organizat la Liceul de Artă Constanţa în 6 iunie 2006. Pregătită iniţial pentru a fi prezentată în cadrul ,,Colocviilor didactice’’, nefiind finalizată la termen, această modalitate modernă a beneficiat de o prezentare la amintitul simpozion doar sub formă de poster, tehnica nefiind accesibilă la momentul respectiv. Ne propunem ca acest material, păstrat şi pe dischetă, să poată fi vizualizat de elevi într-un viitor foarte apropiat, aceştia fiind de fapt principalii beneficiari ai actului didactic, lor fiindu-le destinat de la bun început acest mic film. Slides-urile conţin imagini ale caselor memoriale de la Vălenii de Munte şi Botoşani, imagini din interiorul acestor locuinţe; o altă imagine redă Institutul de istorie ,,Nicolae Iorga’’ din Bucureşti, apoi apare imaginea bisericii din Ipoteşti, ctitorită de Iorga împreună cu Cezar Petrescu, voind să subliniem astfel importanţa acordată de savant culturii naţionale, adevăratelor ei valori. Portretul realizat savantului de către fiica sa Magdalena Iorga, prezent în holul casei de la Vălenii de Munte, stă alături de alte portrete executate de pictori celebri, dovedind faptul că autoarea lui dispunea de adevărate calităţi artistice; apar apoi imagini ale coperţilor unor cărţi, ultime reeditări ale unor lucrări de popularizare a istoriei: ,,Istoria literaturii române’’, ,,Byzance après Byzance ‘’şi ,,Sfaturi pe întuneric’’ . Un alt slide reprezintă o pagină cu scrisul savantului , scrisul său nervos şi colţuros, cu litere inegale, dar cu o eleganţă deosebită, dintr-o scrisoare adresată criticului ,,Junimii’’,Titu Maiorescu, altul reprezintă imaginea bustului realizat de sculptorul Oscar Hann. În final apare bancnota mult prea insignifiantă ca valoare, de doar 10 000 lei vechi, respectiv 1 leu nou, pe care a fost imprimat chipul său. Cele 20 de secvenţe, în programul de calculator amintit, se succed la un interval de timp astfel calculat încât se pot viziona şi în acelaşi timp se poate citi şi textul pe parcursul a 30 de minute, deci nu obosesc şi nu plictisesc. I.4 Activitate instructiv –educativă extraşcolară –vizită la Casa Memorială ,,Nicolae Iorga’’ de la Vălenii de Munte. Preferinţa elevilor pentru unele exponate Cunoaşterea vieţii şi operei lui Nicolae Iorga nu se putea face pe deplin decât prin vizite la muzeele care păstreză în ele caldă şi nepieritoare amintirea celui care a dat culturii româneşti un sens de universalitate, o valoare de netăgăduit. ,,A călatori e o nevoie sufletească’’, spune savantul, adăugând că ,,suntem un popor care nu se cunoaşte pe sine şi nu-şi cunoaşte ţara. Dacă le-ar cunoaşte, le-ar preţui şi ar căpata o încredere în viitor care, de fapt , îi lipseşte.’’ Cât adevăr valabil şi azi conţin aceste cuvinte! De la acest faimos înaintaş, Nicolae Iorga, ni s-au păstrat ca obiective muzeistice de mare însemnătate : Casa memorială de la Botoşani, casa în care s-a născut şi a petrecut primii ani ai vieţii, precum şi cea de la Vălenii de Munte, încărcată de atâtea semnificaţii istorice şi patriotice. Casa memorială de la Botoşani se află pe strada Nicolae Iorga, la numărul 14, la circa 100 m de B-dul Mihai Eminescu şi la 1 km de la intrarea în municipiul; clãdirea muzeului actual este construitã în stilul arhitecturii moldoveneşti, cu pivniţă mare şi cu parterul prevăzut cu un cerdac larg, datând din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea şi considerată astăzi monument istoric. Clãdirea originalã, cu pereţi din paiantã, a fost demolatã în 1965. Cea de astăzi a suferit mai multe modificãri în timp: acoperişul din tablã a fost înlocuit cu şindrilã, stâlpii din beton au fost înlocuiţi cu stâlpi de lemn ( între anii 1967 - 1975). În 1990 s-a realizat racordul la instalaţia termicã şi în 1993 s-a refãcut instalaţia electricã, cu ocazia renovãrii clãdirii. În primele douã încãperi, care au fost locuite de văduva Zulnia Iorga şi cei doi băieţi ai săi între anii 1876 - 1880, plătind chirie proprietăresei Marghioala Văzdogeasa, s-a realizat o reconstituire de epocã. Holul oferã posibilitatea organizãrii unor expoziţii foto-documentare cu caracter temporar. Colecţia de bazã conţine piese de mare valoare: camera de lucru cuprinde: biblioteca, incluzând primele ediţii ale operei istoricului, numeroase vitrine cu exponate originale: fotografii, scrisori, manuscrise, cãrţi cu dedicaţii-autografe, obiecte cu valoare memorialã: ceas de masã, vas ornamental vienez care a aparţinut bunicului savantului, tablouri de familie, manuscrise aparţinând mamei savantului, Zulnia Iorga. S-a reorganizat, de asemenea, într-o altă încăpere, camera copiilor, a lui Neculai şi a lui George, având ca bazã documentarã opera memorialisticã a savantului. Ambianţa adecvată preocupărilor intelectuale precoce este sugerată de o etajeră cu cărţi, un birou tip ,,sécrétaire’’, un pat cu tăblii de fier şi îngeri pictaţi, mai multe tablouri de familie dominate de singura fotografie din copilărie: Nicolae şi George Iorga în anii de liceu. În 1967 a luat fiinţã Biblioteca documentarã ,,Nicolae Iorga", care conţine primele ediţii ale operei lui Iorga, fiind donate de fiul său şi al Mariei Tasu, Mircea Iorga. Între anii 1967-1971 s-a constituit patrimoniul muzeal şi s-a amenajat expoziţia de bazã (având ca şi colaborator pe Frasin Munteanu din Râmnic, Vãlenii de Munte), cuprinzând fotografii, scrisori, ilustrate, manuscrise, timbre comemorative, cărţi cu dedicaţii autografe. O bibliotecă uzuală numărând aproximativ 3000 de cărţi, se îmbogăţeşte continuu prin noi apariţii editoriale. Inaugurarea expoziţiei permanente reamenajate s-a realizat cu ocazia sãrbãtoririi centenarului naşterii savantului, în 1971. Din 1977 casa memorială a devenit secţie a Muzeului Judeţean de Istorie Botoşani, iar în 1990 expoziţia de bazã a fost din nou reorganizatã; ceremonia de inaugurare a noii expoziţii a avut loc pe 27 noiembrie 1990, la comemorarea semicentenarului morţii lui Nicolae Iorga (consultantul ştiinţific şi autorul unor donaţii importante este istoricul dr. Andrei Pippidi, nepotul de fiicã al savantului, al Lilianei Iorga-Pippidi şi al lui D. M. Pippidi). Din 1993 casa memorială ,,Nicolae Iorga’’este inclusă în secţia de memorialisticã (istoria culturii) a Muzeului Judeţean de istorie Botoşani. În faţa muzeului se află bustul lui Nicolae Iorga ; busturi ale sale se mai găsesc in centrul oraşului şi la liceul din localitate care îi poartă numele. Pentru cunoaşterea acestui obiectiv turistic, întrucât nu am putut organiza o vizită la faţa locului, pe lângă prezentarea unor imagini şi descrieri găsite de elevi pe internet, am purtat o corespondenţă rodnică şi plăcută cu unul dintre muzeografii acestei Case memoriale, doamna Violeta Budăi-Damaschin, care are şi calitatea de preşedinte al Asociaţiei culturale ,,Nicolae Iorga’’din Botoşani. Despre această asociaţie am aflat următoarele: ,, Înfiinţată în anul 2001, Asociaţia Culturală “Nicolae Iorga” a contribuit decisiv la creşterea calităţii actului cultural petrecut în spatiul muzeal al Casei Memoriale Botoşani. Prin implementarea proiectului s-a conferit manifestărilor comemorative şi celebrative din anul 2004 o amploare fără precedent. S-au generat evenimente culturale sub genericul - 26-27 noiembrie Botoşani 2004, care au transformat oraşul natal al istoricului într-o capitală culturală demnă de amintirea marelui înaintaş.’’ Muzeograful mai sus-amintit reprezintă persoana de contact desemnată de instituţie pe adresa de internet. Rezultatele acestei corespondenţe se pot consulta în anexele lucrării de faţă. Muzeu memorial Nicolae Iorga de la Vălenii de Munte este considerat ca şi clădire monument istoric şi de arhitectură laică populară din secolul al XVIII-lea, el fiind proprietatea unui boier local, Bellu. Nicolae Iorga a achiziţionat casa cu 4000 de lei în anul 1908 de la acest prim proprietar, aceleaşi persoană deţinând, printre altele şi cimitirul Bellu din Bucureşti. Muzeul se află situat pe strada Strada George Enescu, numărul1, din Vălenii de Munte, o localitate ce se găseşte la 28 de km de Ploieşti; acest muzeu are ca profil memorial: mobilier, fotografii, documente, cărţi, icoane pe sticlă, covoare, ţesături ce au aparţinut istoricului, iar ca profil istoric: expoziţii cu caracter documentar, de artă medievală românească şi de artă plastică, piese de artă decorativă. Holul, deosebit de generos, în care sunt expuse panouri cu diverse fotografii şi documente, evocă puternic viaţa şi activitatea ilustrului cărturar, muzeul dezvăluind vizitatorului gustul genialului om pentru creaţia populară autohtonă. Exponatele cele mai valoroase sunt: mobilierul din lemn masiv, scoarţele, tablourile, obiectele personale ale savantului; toate redau nota de autenticitate a decorului în care profesorul Iorga a gândit şi creat o vastă operă. Publicaţiile şi documentele expuse atestă contribuţia uriaşă adusă de marele savant la afirmarea culturii româneşti în ţară şi străinătate. De numele lui Iorga se leagă opera de construire de aşezăminte de cultură ce au făcut din vechiul târg al Vălenilor un centru de atracţie naţională şi chiar europeană: Universitatea populară (1908-1914; 1921-1940) ; Tipografia ,,Neamul românesc’’ ( creată în1908, apoi mutată la Iaşi în timpul primului război mondial, de unde revine în 1924 şi devine ,,Datina românească’’); o Şcoală de misionare, Aşezământul pentru minoritari (1926); Aşezământul pentru studenţii străini (1929); Şcoala artelor unite (1938); un muzeu de artă feudală. La acest complex muzeistic am reuşit să întreprindem o lecţie –vizită, care s-a dovedit deosebit de interesantă şi instructivă, atât pentru elevi, cât şi pentru cadrul didactic. Am anexat prezentei lucrări fotografiile realizate cu această ocazie ; grupul de elevi a fost format din premianţii clasei la care suntem diriginte, excursia constituindu-se într-un premiu suplimentar, deoarece pentru elevi transportul a fost gratuit, asigurat prin sponsorizare. S-a dorit a fi o recunoaştere a meritelor elevilor, a eforturilor depuse de-a lungul primului an de liceu, aceştia dovedind şi interes mai mare pentru istorie faţă de ceilalţi elevi, precum şi o motivare pe viitor pentru realizarea altor acţiuni asemănătoare. După o lungă călătorie cu trenul, cu tramvaiul şi microbuzul, înfruntând capriciile unei zile caniculare de vară, fiind mijlocul lunii lui cuptor, am ajuns în localitatea în care numele lui Iorga se pronunţă cu deosebit respect, orăşelul de munte unde savantul a locuit şi a creat vreme de 32 de ani. Depăşind cel de-al doilea părculeţ de pe strada George Enescu, apoi un monument închinat eroilor neamului, de formă circulară, alb ca şi jertfele lor pure, observi mai multe corpuri de clădiri la fel de imaculate, cu uşi de un negru pătrunzător. Prima clădire este chiar casa memorială, în faţa ei tronând, într-un mic scuar, bustul savantului. Casa este construită în stil brâncovenesc, după spusele ghidului, muscelesc după alte surse , cu pridvor înalt, cu coloane inspirate din construcţiile italiene, acele splendide ,, loggia’’, dar pentru a accede la acest cerdac trebuie să treci mai întâi de o uşă de lemn negru, cu ,,ivărul’’, după expresia elevilor, ,,din vremea străbunicii’’, apoi să urci o scară pe care însă ai acces abia după ce încalţi o pereche de papuci textili, legaţi de glezne. După ce urci scara pridvorului , în stânga se află un hol din care intri în cele patru camere: biroul savantului, dormitorul său, apoi alte două încăperi amenajate ca şi saloane de oaspeţi. Interesante şi contradictorii au fost opiniile elevilor: că patul pare prea mic, ştiind că savantul avea 1,90 m înălţime, că este un sacrilegiu să trecem toţi prin spaţiul intim al unui om, chiar dacă el a fost aşa de însemnat, deci emoţiile lor erau evidente, apoi ideea că totul pare oprit la momentul istoric al existenţei savantului, exceptând accesoriile moderne din hol, acele jaluzele verticale, care sunt totuşi, li s-a explicat, indispensabile protejării valorilor de patrimoniu din muzeu. Mobilierul de lemn de tei, maron deschis, cu bogate ornamente în stil popular românesc, a fost comandat, ni s-a spus, în Bucovina, iar perdelele şi draperiile, în stil tradiţional românesc, din borangic cu broderie spartă sau din ţesătură de bumbac, colorată în culori vegetale tradiţionale roşu şi negru, în punct românesc, au fost lucrate în atelierul creat de Iorga la Văleni, de cusături populare. Scoarţele, de o inestimabilă valoare, din lână vopsită în casă, sunt cele originale, de aceea şi grija deosebită pentru încălţămintea vizitatorilor. Pereţii sunt împodobiţi cu icoane pe sticlă executate la mănăstirile din Bucovina, iar deasupra patului dublu din dormitor, acoperit cu o uşoară cuvertură de mătase naturală, se află icoana cea mai valoroasă, ferecată în argint, a sfântului Nicolae, ocrotitorul căminului. Tablourile din camerele de oaspeţi sau din hol îi reprezintă fie pe Iorga, pictat de fiica sa Magdalena Iorga, căsătorită în Italia cu Alessandro Valota, industriaş, fie pe soţia sa, doamna Catinca, aceea care i-a stat alături mai bine de 40 de ani, supravieţuindu-i încă un an după tragica moarte, fie pe vornicul Manolache Drăghici, străbunicul din partea mamei, ultimul cronicar al Moldovei, colonel în armată; sunt prezente şi frumoase peisaje ori natură moartă, flori, toate aceste picturi aparţinând unor artişti celebri sau mai puţin celebri: Nicolae Grigorescu, Severo Burada, Catul Bogdan, Theodor Aman. Dependinţele casei, care altădată erau camerele copiilor sau ale studenţilor veniţi la savant, adăpostesc azi mobilier de valoare, un pian care mai poartă parcă urmele degetelor fiicelor, mamei şi bunicii sale, ceasuri, crucifixe, scaune deosebit de interesante ca şi formă, biblioteci încărcate de numeroasele sale scrieri originale, tipărite la tipografia ,,Datina românească’’ din Vălenii de Munte. În nenumărate rânduri, cu prilejul primului război mondial, când casa e părăsită, sau după cutremurul din septembrie 1940, când este grav avariată, Iorga şi-a găsit alte locaţii la Bucureşti sau Sinaia. În camera de lucru se află un birou mic de stejar pe care este aşezată o călimară de marmură, documente în frumoasă slovă veche, iar în apropiere, într-o vitrină, tipăriturile originale ale revistei ,,Neamul românesc’’; pe pereţi apar fotografii ale familiei sale: tatăl, avocatul Nicu Iorga, mama, Zulnia Iorga, bătrâna doamnă care a locuit la Văleni până la moartea sa, survenită după cum consemna Valeriu Râpeanu la 93 de ani, în 1934, apoi fratele său mai mic, Gheorghe sau George Iorga, proprii săi copii, cei nouă din cele două căsătorii: doi din prima căsătorie, cu Maria Tasu, în afara celor două fetiţe ce au decedat de mici, ceilalţi şapte din căsătoria cu Ecaterina Bogdan. Casa memorială se înscrie între alte clădiri cu o destinaţie foarte generoasă: un muzeu de etnografie, reamenajat în 1995, dar care accentuează de fapt o latură a personalităţii savantului: dragostea sa pentru popor, pentru tradiţiile acestuia, pentru ţăranul român creator de valori adevărate , precum şi un muzeu de artă bisericească, adăpostit de clădirea fostei şcoli de misionare, create de savant, pentru pregătirea de cadre didactice care să predea în învăţământul primar . Cu unele dintre absolvente a purtat o vie corespondenţă, ştiut fiind faptul că a fost o vreme ministru al învăţământului şi, după spusele contemporanilor, avea obiceiul să răspundă tuturor scrisorilor pe care le primea, iar dăscăliţele cereau de multe ori cărţi pentru şcolile în care profesau, ceea ce savantului îi făcea deosebită plăcere, fiind foarte generos cu astfel de daruri. Elevii au fost profund impresionaţi de patul cu tăbliile înalte de la cele două capete care creau iluzia optică de dimensiune redusă, făcându-i să întrebe dacă în acest pat chiar putea să încapă un om de talia savantului, au fost deasemenea impresionaţi de exponatele din muzeul de etnografie, în special de diorama reprezentând o stână tradiţională, cu oiţe împăiate, cu vase specifice pentru separat untul, putineii, au fost impresionaţi de uneltele ţărăneşti folosite în gospodărie: furcile de tors, vârtelniţele, războiul de ţesut orizontal, toate din lemn, sau de icoanele pe lemn ori pe sticlă sau cele ferecate în argint, de mobilierul cu ornamente tradiţionale comandat în Bucovina, de scoarţele frumos colorate în nuanţe vii, folosind vopseluri vegetale, adevărate comori de suflet. S-au aplecat cu mare atenţie asupra cărţilor sale, prezentate în vitrine , asupra scrierilor bisericeşti cu slovele bogat ornamentate, cu absconsele chirilice care i-au fascinat prin estetica lor, apreciind grija restauratorilor pentru acestea, au privit cu interes picturile şi obiectele personale ale savantului. Au privit cu interes şi peisajul din jurul localităţii, încercând să şi-l imagineze pe cel din vremea lui Iorga, apreciind liniştea pădurilor, farmecul alternanţei reliefului ondulat, al Subcarpaţilor Curburii, al văii Teleajenului, anume ales de istoric, după spusele muzeografului de aici. Poate că şi graba noastră de a ne încadra în timpul rămas prea scurt, datorită unor neajunsuri ale călătoriei, poate că şi emoţia elevilor în faţa acestor mărturii despre un geniu al poporului nostru şi al lumii, au făcut ca la plecare să avem impresia că ne dorim să revenim cât mai curând pentru a privi mai pe îndelete tot ce ne-a impresionat. Vizita a fost deosebită şi pentru faptul că elevii au aflat date noi despre programul cotidian al savantului, care îşi propunea şi realiza zilnic scrieri importante, neobosit chiar şi când era bolnav, fapt care i se întâmpla totuşi destul de rar. Capitolul II PREOCUPǍRI DE ISTORIE UNIVERSALĂ; PREZENTAREA LUCRǍRILOR PRINCIPALE II.1 Cele mai importante lucrări ale savantului privind istoria universală Titulatura preferată a lui Iorga era cea de profesor de istorie universală, pentru că aceasta, ca materie de studiu, însemna pentru savant ,,viaţa marilor colectivităţi istorice, a modului lor de a fi, a evenimentelor şi misiunilor pe care şi le –au propus’’ . Preocuparea pentru istoria universală a fost la Iorga strâns legată de cea pentru istoria naţională, totuşi s-au remarcat însemnate lucrări, apreciate de specialişti, dar nu numai de ei. De multe ori şi-a propus să scrie pentru poporul său şi a realizat acest lucru, iar în privinţa conferinţelor pe care le susţinea, ele erau de la început destinate marelui public, fără a fi prin aceasta simple povestiri ori o vulgarizare a istoriei. Printre primele lucrări de anvergură se numără ,,Istoria statelor balcanice’’ şi ,,Istoria Albaniei’’, editate în 1913-1914, urmate de unele preocupări pentru istoria grecilor reflectate în articole, comunicări şi conferinţe, toate acestea vestind înfiinţarea Institutului de studii sud –est europene. A scris deasemenea lucrări de mai mică întindere referitoare la istoria francezilor sau cea a englezilor, preocupat mai ales de aspectele culturale ale acesteia. Minuţiozitatea detaliilor uneori dezarmează cititorul care astăzi este obişnuit cu o altă modalitate de lectură, cea selectată după principiul utilităţii practice, dar câţi dintre noi nu ne-am dori să stăpânim tehnica citirii rapide pe care se spune că o cunoştea Iorga! Cea mai importantă lucrare de istorie universală rămâne, fără îndoială, ,,Istoria Imperiului otoman’’, carte de o deosebită valoare, foarte apreciată de istoriografii occidentali ai vremii, sintetizând activitatea de descoperire, traducere şi editare a izvoarelor otomano-orientale şi europene, de interpretare a datelor privind relaţiile turco-române in secolele XIV- XIX. Operă de pionierat, aceasta oglindeşte o concepţie novatoare, o metodologie proprie de abordare a subiectului, ceea ce aduce aprecieri din partea istoricilor de marcă ai epocii. ,,Geschichte des Osmanischen Reiches", în 5 volume, reprezintă o carte valoroasă cuprinzând cercetările din arhive privind istoria turco-orientală şi europeană, de fapt fiind baza unor interpretări asupra trecutului acestor cuceritori, studii remarcate chiar de cei de la Istabul ca fiind nepartinice, deşi scopul său a fost întotdeauna cel de a corela istoria altor popoare cu a neamului său, obiectivul fiind mai buna înţelegere a istorie noastre, a slujit totodată obiectivităţii, adevărului istoric, ceea ce conferă şi mai mare valoare operei sale. Această lucrare, redactată în limba lui Goethe, a fost cerută de profesorul său, Karl Lamprecht, pentru a fi inserată colecţiei sale de ,,Istoria omenirii’’. Dintre volumele de izvoare, lucrarea: ,,Notes et extraits pour servir à l'histoire des Croisades au XV-e siécle", tipărită în 6 volume, este cea mai reprezentativă, fiind rodul preocupărilor sale cele mai vechi, încă din perioada doctoratului. ,,Cărţi reprezentative în istoria omenirii" reprezintă o sinteză bibliografică, o lecturare gen recenzie făcută de istoricul literar şi de cultură care a fost Iorga, putând fi luată şi azi ca reper, ca recomandare de lectură. Preocupat de marile opere ale Evului Mediu, ale epocii moderne şi contemporane, în acesstă lucrare cuprinde corespondenţa, memoriile şi lucrările mai de seamă ale unor istorici şi filosofi, ca întotdeauna găsind că mentalul a influenţat dezvoltarea socială şi politică a omenirii. Deşi nu defineşte clar, ca şi istoricii francezi pe filiera cărora este înscris, ceea ce reprezintă istoria mentalităţilor, Iorga se preocupă asiduu de aceasta. Interesantă este lucrarea ,,Essai de synthèse de l’histoire de l’ humanité’ despre care autorul însuşi spunea că reprezintă rezultatul în 4 volume,,al cercetărilor îndelungate şi al unei gândiri libere’’. Structurată pe istorie antică şi medievală, lucrarea reflectă permanenta sa preocupare pentru sinteză,este de fapt o continuare a celei precedente, înţeleasă ca o etapă în elaborarea acesteia. Preocuparea pentru sinteză, trăsătura definitorie a personalităţii lui Iorga, se relevă şi în ultimele scrieri, tipărite postum de fiica sa, Liliana Iorga-Pippidi, sub titlul de ,,Materiale pentru o istoriologie umană’’ , o continuare a eseului de mai sus, însă detaliile foarte bogate nu permit termeni de comparaţie, cartea reuşind să trateze doar epoca veche în stilul minuţios, meticulos, plin de adnotări propriu istoricului nostru. II.2 Prestigioase lucrări de bizantinologie A scrie despre operele de istorie bizantină înseamnă încă un omagiu adus celui care nu a pregetat să coreleze istoria regională a sud–estului european de cea a poporului în mijlocul căruia s-a născut. O bibliografie a acestor lucrări a fost întocmită în 1971 la centenarul naşterii savantului, de către prof. Andrei Pippidi, cercetător la acea dată la Institutul de studii sud–est europene din Bucureşti. Ca bizantinolog a fost mai ales un deschizător de drum, fondând şi conducând Institutul român de studii bizantine, organizând primul Congres de bizantinologie la Bucureşti în 1924, promovând cooperarea intelectuală între naţiuni. Dar şi operele propriu-zise relevă o putere de muncă de neatins, o gândire limpede şi originală, lui datorându-i-se o serie de concepte uzitate şi azi de istoriografi: ,,cruciadă târzie’’, ,,sinteză bizantină’’, ,,Bizanţ după Bizanţ’’. Colecţiile de scrisori, documentele genealogice, cele din colecţia Hurmuzachi, sau publicate în diverse reviste istorice, cele mai multe în limba franceză, se înscriu între izvoarele adunate de Iorga pentru istoria Bizanţului. Cea mai importantă lucrare de istorie bizantină considerăm că este ,,Histoire de la Vie byzantine. Empire et civilization, d’aprés les sources’’, apărută la Paris, în 1934, iar în limba română tradusă de Maria Holban după patruzeci de ani de la prima sa apariţie. Pentru Iorga a scrie despre Bizanţ este o datorie patriotică deoarece în trecutul acestui imperiu el vede o pagină din istoria neamului românesc, cel care a preluat cultura şi civilizaţia greco-latină. Lucrarea reprezintă ,,o vastă confruntare şi dialog cu izvoarele’’ , fiind structurată pe trei ,,cărţi’’, fiecare din ele cuprinzând mai multe capitole structurate astfel: cartea I se intitulează ,,Imperiul ecumenic (527- 641)’’ şi este alcătuită din patru capitole. Primul capitol este intitulat,, Sensul Bizanţului şi formaţia sa’’, al doilea capitol se numeşte,,Analiza elementelor din sinteză bizantină’’, al treilea se numeşte ,,Sinteza bizantină’’, iar ultimul ,,Ofensiva bizantină’’. Cartea a II a, intitulată ,,Imperiul de mijloc al civilizaţiei elenice’’, cuprinde capitolele: ,,Ofensiva bizantină după Heraclius’’, ,,Crearea noului imperiu’’, ,,Imperiul juristconsulilor şi al cărturarilor’’, ,,Fluxul şi refluxul revanşei bizantine’’. Cartea a III a se numeşte ,,Imperiul pătrunderii latine’’(1081-1453) cuprinzând capitolele: ,,Cavalerii bizantini’’, ,,Decăderea Imperiului Comnenilor’’, ,,Reculegerea grecească în Asia Mică’’, ,,Imperiul restaurat’’ şi ,,Prăbuşirea prin acţiunea osmanlâilor’’. Anexele lucrării savantului cuprind ,,Lista împăraţilor bizantini’’, deci cronologia imperiului, prin aceasta lucrarea devine foarte interesantă şi valoroasă oricând. O altă lucrare importantă este ,,Sinteza bizantină’’ , în care Iorga redefineşte conceptul de ,,restaurare’’, considerând că Imperiul Bizantin nu piere după cucerirea lui de către otomani, deoarece sultanii se consideră urmaşii de altă religie ai ,,basileilor’’. Iorga face această afirmaţie pe baza izvoarelor, care spun că Mehmed al II lea îşi aroga o falsă descendenţă din neamul Comnenilor, tocmai pentru a legitima în ochii celor cuceriţi stăpânirea sa. Otomanii preiau vechea ,,pompă’’ bizantină, ceremonialul de la curtea imperială, preiau sistemul economic al Bizanţului, iar la conducerea statului rămân greci, albanezi, sârbi, grupaţi în jurul patriarhului care are încă autoritate religioasă. În ţările române, refugiaţii din Bizanţ au recreat la curţile domneşti vechea ierarhie bizantină, perpetuând astfel cultura grecească încă două secole după căderea Constantinopolului. Lucrarea ,,Sinteza bizantină’’ este structurată astfel: un prim capitol se referă la ,, Ce este Bizanţul?’’, urmat de o continuare a acestei întrebări aparent retorice: ,,Să definim Bizanţul’’, ,,Omul bizantin’’, ,,Literatura bizantină’’, ,,Bizanţul în Occident’’, ,,Consideraţii generale pentru Congresul de studii bizantine de la Sofia’’, ,,Viitorul studiilor bizantine’’, ,,Istoricii bizantini’’, ,,Profilul artei bizantine şi cea a sud –estului european’’, ,,Elemente bizantine în arta românească şi elemente româneşti în arta bizantină’’. Ca de fiecare dată notele abundă, referirile la izvoare sunt omniprezente. Lucrarea ,,Bizanţ după Bizanţ’’, apărută în limba franceză, originalul fiind ,,Byzance après Byzance’’, a fost tradusă la noi de fiica sa, Liliana Iorga-Pippidi , fiind foarte apreciată în Occident, atât pentru noutatea abordării, cât şi pentru modul în care a fost scrisă. Expresia care dă titlul lucrării, creaţie a savantului, semnifică supravieţuirea prin cultură a vechiului imperiu, acesta fiind rezultatul unei sinteze de elemente romane ca instituţii, elenice ca şi cultură şi limbă, ortodoxe ca religie, orientale ca mentalităţi, o sinteză umană care a avut rol de punte de legătură între Orient şi Occident. Procesul acestei sinteze este lent, se desfăşoară în timp şi este ireversibil. Cartea este structurată pe următoarele capitole: primul se numeşte ,,Pribegii’’, făcând referire la cei care, plecaţi din Bizanţul aflat în decădere în secolele XV-XVI, se stabilesc la Roma,Veneţia şi Pavia, devenind profesori vestiţi ai epocii. Al doilea capitol, conţinând descrierea oraşului Constantinopol, a instituţiilor bizantine păstrate chiar şi de Mehmet Cuceritorul, se numeşte ,,Constantinopolul cel mare. Permanenţa formelor bizantine’’. Urmează apoi capitolele despre ,,Autonomiile locale’’, despre ,,Patriarhul şi clerul său’’. Alte capitole se referă la ,,Arhonţii’’ din imperiu sau la ,,Ideea imperială bizantină prin domnii români’’ , continuând cu ,,Ocrotirea de către domnii români a bisericii şi a civilizaţiei bizantine’’, cu capitolul ,,Renaşterea prin şcoală’’, iar ultimele două capitole sunt numite ,,Fanarul’’ şi ,,Sfârşitul Bizanţului’’, fiind urmate de ilustraţii, de litografii de domni, reproduceri după fresce de la mănastiri ctitorite de domnitorii români în imperiu, la Muntele Athos sau la Meteore. Prin notele foarte bogate cartea devine şi mai incitantă, cum dealtfel sunt multe din lucrările savantului. Expresia ,,Bizanţ după Bizanţ’’semnifică supravieţuirea prin instituţii politice, prin trnsferarea acestora ca formă şi conţinut în zonele locuite de români, ruşi şi slavii de sud, unde monarhia medievală este de tip bizantin. Biserica a înlocuit vechea unitate politică prin una de civilizaţie, ortodoxia. Până aproape de începuturile epocii moderne artele plastice, literatura, filosofia, teologia au căpătat şi au rămas cu o anumită pecete bizantină. Dacă în tot ceea ce a scris transpare spiritul naţionalist este pentru că în epoca în care a trăit se exacerbau tendinţele acestea, dar naţinalismul său nu este unul violent, este întemeiat pe ideea integrării istoriei fiecărui popor în largul concert al istoriei lumii, al popoarelor din zona în care vieţuim, dar şi al celor cu care de-a lungul timpului, prin forţa împrejurărilor, relaţionăm, colaborăm sau ne confruntăm. ,, Locul lui Iorga în istoriografia universală contemporană, îndeosebi ca bizantinolog, nu poate fi contestat de nimeni. ,,Sămănatoristul" Iorga, naţionalist de o anumită factură, a scris o ,,Istorie a poporului românesc’’ în limba germană, aparută la Gotha, în 1905, în două volume, a redactat studii în franceză sau a rostit conferinţe în italiană , îndeosebi la Veneţia, performanţe de care campionii modernismului interbelic, inclusiv cel literar, au rămas străini. În mod paradoxal, oameni cu vederi opuse lui Iorga, ideologii din vremea sa, precum E. Lovinescu, Pompiliu Eliade sau Ştefan Zeletin, n-au avut nici un fel de penetraţie intelectuală în străinătate.’’ Cu toate că, după moartea marelui istoric Nicolae Iorga, cercetarea a adus multe noutăţi şi completări, scrierile lui Iorga încă mai reprezintă lucrări de referinţă pentru orice istoric din ziua de azi. Opera lui Iorga este cu atât mai valoroasă cu cât remarcăm extraordinarul volum de informaţii ce a fost şi încă mai este confirmat în ea. Pentru Iorga sunt necesare doar două–trei fraze pentru a explica un întreg fenomen, de aceea aceste fragmente trebuie mereu recitite pentru a fi pe deplin înţelese. II.3 Metode active la orele de gimnaziu şi liceu folosite pentru cunoaşterea operei iorghiene În procesul de predare–învăţare a istoriei apare în ultimii ani tot mai des necesitatea, semnalată de lucrările de specialitate, de a utiliza metodele cu rol semiactiv şi activ , datorită tendinţelor didacticii moderne, în care elevii orientează demersurile de învăţare spre: a spune, a descoperi, a lucra în echipă, a observa, a imita, a practica. O clasificare a acestor metode face posibilă o oarecare delimitare între cele folosite la nivelul gimnaziului, unde gândirea elevilor este preformală, şi cele folosite la liceu, unde se trece la un stadiu superior, cel al gândirii de tip formal-operatorii, al operaţiilor logice propriu-zise. Cea mai utilizată metodă de învăţământ, atât la gimnaziu cât şi la liceu, din rândul celor cu valenţe active este conversaţia, cu formele ei: forma euristică, activitate comună a elevului şi profesorului de aflare a adevărului istoric, de formare a unor noţiuni şi concepte, de gândire şi investigare, cu întrebări productive, divergente, variate, ample, şteptând răspunsuri inedite dar şi conţinând informaţi anterior memorate structurate într-un mod personal, şi forma catehetică, numită şi examinatoare, care este bazată pe întrebări de tip închis, reproductive, mnemotehnice, convergente, cu răspunsuri unice, scurte, memorate anterior, conţinând date, cifre, denumiri proprii . Rolul întrebărilor este de a verifica gradul de însuşire a cunoştinţelor, de a le consolida prin realizarea unor legături logice cauzale între evenimentele istorice, de a sistematiza noţiuni referitoare la procesele istorice. Pentru a obţine rezultate bune şi foarte bune un elev trebuie să fie motivat, iar situaţia motivaţională poate fi creată de profesor sub patru forme: de control, de competiţie, de joc şi de performanţă. Situaţia de control se realizează prin întrebările de verificare; situaţia de competiţie prin nevoia elevului de a obţine aprecieri pozitive din partea cadrului didactic, prin ,,satisfacerea trebuinţei de apreciere şi stimă’’(Abraham Maslow). Ţinând seama de aceste postulate ale psihologiei am avut în vedere ca întrebările adresate elevilor în cursul lecţiilor de istorie să fie cât mai bine formulate, stimulând motivaţia intrinsecă a învăţării. Întrebările uzitate în predarea-învăţarea istoriei au fost incluse în 1977 de Garvey şi Krug în următoarea taxonomie: --întrebări de reamintire(engl. recall questions), acestea dau detalii despre evenimente, oameni, locuri menţionate în sursele istorice; -- întrebări de înţelegere (engl. comprehension questions), acestea indică subiectul sursei, ajută la înţelegerea ei, conturează scena descrisă, o reprezintă mental; -- întrebări de interpretare (engl.interpretation questions), acestea se referă la scopul pe care l-a avut cel care a creat sursa şi înlesnesc compararea sursei cu modul în care se cunoaşte contextul istoric; -- întrebări de extrapolare (engl. extrapolation questions ),care pun problema dacă sursa contrazice alte surse, dacă aduce alte interpretări, argumente, informaţii; -- întrebări de imaginaţie (engl. invention questions), de tipul ,,ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi fost acolo’’; -- întrebări de evaluare (engl. evaluation questions), de tipul ,,este credibilă sursa’’, ,,care e opinia ta despre cursul acţiunii’’. O altă clasificare, mai recentă, din 1996, făcută de Saxton şi Morgan a identificat trei categorii de întrebări: -- care solicită informaţii, întrebări de memorie, reamintire, implicaţii sugerate; --care solicită înţelegerea, putând fi convergente(duc la conexiuni, inferenţe sau interpretări) sau divergente(exprimă atitudini sau motivaţii); --care solicită reflexie( judecată, creaţie, argumentare). Cea mai cunoscută taxonomie a întrebărilor aparţine, după cum se ştie, lui B. Bloom, care desemnează verbele ce trebuie uzitate în derularea demersului didactic şi chiar în realizarea proiectului de lecţie prin obiectivele generale, operaţionale şi comportamentale preconizate a fi atinse. Concluzionând, pentru gimnaziu cele mai adecvate întrebări sunt cele care solicită memoria şi înţelegerea, mai puţin reflexia, în special la clasele V-VI, conversaţîa fiind, evident, de tip euristic. Acele întrebări de reamintire, legate de opera şi viaţa lui Iorga pe care le-am formulat la clasele mici, ca urmare a includerii în proiectarea activităţii didactice a acestei teme printre cele desemnate de programă ca fiind la alegerea profesorului, au fost: --,,Când a trăit marele nostru savant?’’ --,,Care este locul său de origine, unde s-a născut şi a învăţat primele clase ?’’ --,,Cu ce obiective istorice, instituţii, muzee putem asocia numele său?’’ --,,Unde şi-a desăvârşit pregătirea profesională?’’ --,,Ce funcţii politice a deţinut de-a lungul vieţii?’’ --,,Care sunt domeniile culturii în care s-a făcut remarcat?’’ --,,Ce lucrări mai importante cunoaşteţi?’’ Întrebările de înţelegere, de interpretare şi de extrapolare au fost formulate pe baza unor fragmente de text din opera savantului astfel: --,,Ce semnifică pentru Iorga civilizaţia vechilor greci? Consideraţi că este o opinie corectă?’’, la clasa a V a; --,,Ce urmări are cucerirea otomană asupra Imperiului Bizantin?’’(făcând trimitere la expresia sa ,,Bizanţ după Bizanţ’’), la clasa a VI a; --,,Cum apreciaţi atitudinea lui Iorga faţă de fascism în general, faţă de legionari în special?’’, la clasa a VII a; --,,Cum interpretează Iorga apariţia poporului român şi a limbii române?’’(Ce semnifică acele ,,romanii populare’’, expresie proprie lui Iorga, deja este, ca întrebare auxiliară, una de memorie), la clasa a VIII a, urmată de întrebarea ,,Cunoaşteţi şi alte interpretări referitoare la această problemă?’’. Deşi unii autori consideră discuţia şi dezbaterea ca fiind metode, noi le încadrăm între procedeele conversaţiei, considerând că folosirea lor este posibilă mai ales la liceu, unde nivelul de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi de muncă intelectuală este net superior celui din gimnaziu. O altă metodă des folosită şi cu valenţe moderne, de activizare a clasei este şi demonstraţia, presupunând indicarea unor obiecte şi fenomene reale sau a substitutelor lor pentru a cunoaşte realitatea istorică şi a o explica, provocând o percepţie activă, senzorială, intuitivă, oferind experienţe şi argumente pentru cunoaşterea evenimentelor, noţiunilor, conceptelor istorice. Gh. Tănasă menţionează trei componente ale demonstraţiei: --ideea sau teza de demonstrat; --fundamentul demonstraţiei, constituit în fapte, şi argumente istorice; --procesul prin care demonstrăm. Pentru a asigura eficienţa demonstraţiei este necesar ca suportul ei, material natural, obiectual, figurativ sau simbolic să fie cât mai bine realizat şi să dovedească realitatea tezei de demonstrat. După materialul intuitiv folosit, demonstraţia poate fi: pe viu, cu obiecte şi fenomene autentice, respectiv obiecte de muzeu, materiale arheologice, deci în cazul nostru vizita la Casa memorială din Vălenii de Munte a fost o astfel de demonstraţie, sau mijlocită, cu ajutorul reprezentărilor grafice, a desenelor sau schemelor, a simbolurilor, a reproducerilor după documentelor istorice, prin exemplificare pe suport de hârtie sau prin prezentare cu ajutorul mijloacelor audio –vizuale. Demonstraţia permite din partea elevilor formularea de întrebări, de observaţii asupra temei sau ideii de demonstrat, permite înţelegerea pe baza raţionamentelor şi argumentelor aduse de izvoarele istorice, precum şi elementele substitutive, figurative care redau diferitele spaţii istorice (hărţi), sau scheme, diagrame ce reprezintă evoluţii în timp ale evenimentelor istorice. În cazul nostru o astfel de schemă este arborele genealogic al familiei lui Iorga, preluat de la Vălenii de Munte, care demonstrează descendenţa sa din cărturari ai Moldovei, din oameni iubitori de istorie şi ştiinţă de carte în general, argumente aduse de savantul însuşi când vorbeşte despre originile interesului său, pasiunii sale pentru istorie şi limbile străine. Demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio–vizuale se poate realiza utilizând filmul difuzat de televiziune sau montajul pe de dischetă, demonstraţia cu ajutorul calculatorului, acestea având valenţe pozitive în stimularea motivaţiei învăţării. Metoda observării are deasemenea pondere în cadrul lecţiei de istorie, întrucât presupune explorarea realităţii istorice obiectuale sau a celei substituite prin mijloace de învăţământ. Aplicată în timpul vizitei la muzeu, în orele de clasă când s-au vizionat pliante, vederi sau fotografii, realizate la casele memoriale au contribuit la însuşirea de noi cunoştinţe, la consolidarea celor anterioare. Problematizarea, metodă activă, interogativă a fost aplicată utilizând două texte referitoare la etnogeneza românească, unul în care se vorbea de continuitate în spaţiul carpato-danubiano-pontic, altul în care se vehiculau ideile teoriei imigraţioniste, elevii fiind puşi în situaţia să discearnă între cele două unde se află adevărul istoric. Astfel elevii şi-au reactualizat cunoştinţele, făcând conexiuni logice şi comparând cele două ipoteze contradictorii. Au conchis că este vorba de o certă continuitate a românilor în ciuda acestor teorii, deoarece o atestă mărturiile arheologice. Comparaţia este calea, procedeul prin care elevii şi profesorul reconstituie şi explică trecutul prin desprinderea asemănărilor şi deosebirilor faptelor istorice, putând fi o comparaţie concomitentă sau una succesivă. Am utilizat această metodă la clasa a V a, la lecţia ,,Sparta şi Atena-metode de guvernare în Grecia antică ’’, în cadrul unităţii de învăţare,, Grecia antică’’, prin delimitarea conceptelor de ,,democraţie’’ şi ,,aristocraţie’’; la clasa a VI a, la lecţia,, Oraş şi sat’’ în cadrul unităţii de învăţare,, Naşterea lumii moderne’’ , prin găsirea asemănărilor şi deosebirilor dintre satul şi oraşul modern din Europa occidentală. O altă comparaţie am realizat la lecţia ,,Statul şi instituţiile sale în perioada interbelică’’, susţinută la clasa aVII a în cadrul unităţii de învăţare,, Democraţie şi totalitarism’’, desprinzând asemănările şi deosebirile dintre cele două tipuri de regim politic.Tot la clasa aVII a, la lecţia ,,Anul revoluţionar 1848 în Europa’’, cuprinsă în unitatea de învăţare ,,Europa între absolutism şi liberalism’’, am realizat o comparaţie când elevii, dirijaţi de profesor, au desprins asemănările între revoluţiile din Franţa, Italia, Prusia, Imperiu Habsburgic şi Ţările Române, totodată făcâd o comparaţie şi asupra viziunii despre această revoluţie pe baza unor texte aparţinând lui Nicolae Iorga şi Nicolae Bălcescu. Învăţarea prin descoperire a fost utilizată în cazul temei de faţă când au observat imaginile din interioarele caselor, din muzeul de etnografie, când au citit din lucrările savantului sau când au admirat operele acestuia expuse în vitrine cerându-li-se să descopere singuri mobilierul, ornamentele acestuia, uneltele tipic ţărăneşti, ideile de bază ale doctrinei politice şi istorice a savantului.Realizarea unui portofoliu propriu care să includă imagini şi date despre opera şi viaţa lui Iorga reprezintă deasemenea o modalitate de învăţare prin descoperire. Modelarea am utilizat-o ca şi metodă folosind modele obiectuale adică uneltele de scris, tocul, călimara, presa tipografică, sau modele fotografice . Evocarea prin brainstorming a constituit procedeul folosit pentru a permite elevilor să creeze cât mai multe răspunsuri la întrebări de genul: ,,Ce este revoluţia?’’, ,,Ce reprezintă umanismul?’’, ,,Ce sunt cruciadele?’’, ,,Ce sunt răscoalele?’’. Această metodă este foarte apreciată de elevi pentru că le creează şanse să spună ce gândesc fără riscul de a fi admonestaţi sau ironizaţi de ceilalţi colegi sau de profesor. Exerciţiul a fost folosit sub formă de joc la clasele mici, profesorul scriind pe bileţele noţiuni istorice, elevii extrăgând un bilet şi definind noţiunea respectivă: ,,epocă istorică’’, ,,cronologie’’, ,,genealogie’’, ,,istorie naţională’’, ,,istorie universală’’, sau la clasele mari: ,,regim politic’’, ,,sistem de guvernare’’, ,,pluripartidism’’, ,,constituţionalism’’. Evocarea prin joc a unor itinerarii istorice am folosit-o parcurgând pe o hartă drumul formării intelectuale a lui Iorga: Botoşani, Iaşi, Paris, Leipzig, Roma, ţările nordice. Studiul de caz a fost utilizat când s-a discutat despre moartea savantului şi despre ideologia fascistă, în special la clasele de liceu. Lucrul cu cartea s-a utilizat la clasele a V a, a VI a şi a VII a, respectiv prin folosirea manualului ca auxiliar în predare-învăţare, interpretând textele citite, imaginile observate. Pentru celelalte clase am utilizat lucrări ale istoricului, analizând textele citite, extrăgănd ideile principale, subliniind cuvintele arhaice sau expresiile neînţelese de de elevi, pentru ca apoi să le dăm o explicaţie pe baza folosirii dicţionarelor, deci utilizând din nou cartea, astfel creând deprinderi intelectuale şi sporind interesul de cunoaştere prin efort propriu. Folosirea tablei şi a caietului de notiţe este procedeul cel mai la îndemână, necesitând atenţie din parte elevilor, pentru a scrie în caiete ceea ce profesorul scrie la tablă, necesitând deasemenea din partea profesorului o schematizare cât mai clară şi mai potrivită nivelului clasei, particularităţilor individuale şi de grup ale elevilor. Procedeele stimulării gândirii critice au fost şi ele în atenţia noastră, astfel am utilizat pe cel numit ,,turul galeriei’’: elevii au adăugat câte un lucru nou despre savant, pornind de la ideea că iniţial a fost ,,filolog’’, ei au spus: ,, profesor de limba greacă şi latină’’, ,,doctor în istorie’’, ,,cercetător în arhive’’, ,,profesor universitar’’, ,,ministru al învăţământului’’, ,,prim-ministru’’, ,,deputat în Parlamentul României’’, ,,conducător de partid politic’’, ,,organizator de instituţii culturale’’. Procedeul ,,ciorchinele’’ a plăcut foarte mult elevilor, fiind deseori utilizat: pornind de la cuvântul,, istoric’’, au găsit altele, precum: ,,om de ştiinţă’’, ,,savant,’’ ,,cărturar’’, ,, cronicar modern’’, aşezându-le în ,,boabele de strugure’’, desenat pe tablă şi în caiete. Sau de la cuvântul ,,arhive’’ au găsit: ,,documente vechi’’, ,,papirusuri’’, ,,acte de danie’’, ,,acte de proprietate’’, ,,manuscrise vechi’’, ,,cărţi vechi’’. Am aplicat şi procedeul,, lucrului în perechi’’: pe baza unor texte elevii au răspuns la întrebările care erau formulate în continuarea acestora, colaborând cei doi elevi de la aceeaşi bancă, ceea ce li s-a părut destul de interesant, deoarece de regulă lucrau individual, mai ales pentru a fi evaluaţi, ori lucrul în perechi presupune colaborare, o oarecare sincronizare a ideilor şi mai ales, când este cazul de a fi notaţi, fair-play. Procedeul,,cadranelor’’ a fost şi el utilizat, elevii scriind pe foaia împărţită în patru pe un cadran informaţiile desprinse din textul prezentat lor spre lecturare, pe altul semnificaţiile ce se desprind, pe al treilea legăturile cu lumea contemporană, iar pe ultimul concluzii proprii. Am utilizat şi procedeul numit ,, metoda SINELG’’(sistemul interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii şi gândirii), astfel elevii şi-au notat tot ce ştiu despre Iorga, apoi au afişat pe o coală în faţa clasei ceea ce a scris fiecare din ei în caiete, citind cu mare atenţie rezultatul, confirmându-şi sau nu cele ştiute de ei cu cele ştiute de ceilalţi, delimitând informaţiile noi de cele vechi. Pe elevi i-a atras şi procedeul numit ,,mozaicul’’, folosit la clasele de gimnaziu. Împărţind elevii în grupe de câte patru, apoi textul de studiat în tot atâtea părţi, am format grupe de experţi cu acelaşi număr, de exemplu grupa celor cu numărul 1era a experţilor în problema cuprinsă de fragmentul de text cu numărul unu. Fiecare astfel de grupă a analizat o anume parte de text, discutând apoi între ei la ce concluzii au ajuns. Am utilizat deasemenea procedeul,, fotografiei’’ , analizând atent portretele lui Iorga de-a lungul timpului, ale strămoşilor săi, imaginile interioarelor şi exterioarelor caselor memoriale din Vălenii de Munte sau Botoşani. Au analizat trăsăturile sale fizice, în special fizionomia , ajungând la concluzia că aceasta era proprie unui ,,om inteligent, vioi, plin de viaţă, iscoditor’’, unui spirit de ,,cercetător, om drept şi corect în care poţi avea încredere.’’ Procedeul ,,horoscopului’ ’ i-a atras în mod deosebit, observând coincidenţa dintre trăsăturile semnului zodiacal al savantului, cel al gemenilor, şi calităţile sale: multilateral, altruist, magnetic, perspicace, neliniştit, deştept, dar şi a defectelor: împrăştiat, uneori poate şi puţin cam ambiguu. Dacă la gimnaziu ponderea metodei povestirii, a conversaţiei, a lucrului cu cartea este mai mare, la liceu se insistă pe acele metode care solicită gândirea: problematizarea, comparaţia, brainstormingul, învăţarea prin descoperire, ceea ce am realizat şi noi. II.4 Metode şi tehnici de evaluare: testele tip grilă, rebusul istoric-exemplificare În viziunea didacticii moderne, evaluarea rezultatelor obţinute de elevi cunoaşte, în funcţie de momentul realizării ei raportată la desfăşurarea procesului de predare-învăţăre-evaluare a istoriei, următoarele tipuri: evaluarea iniţială, evaluarea continuă şi evaluare finală (sumativă). Evaluarea iniţială, care apare la început de an şcolar, de ciclu de învăţământ sau la început de unitate de învăţare, va face obiectul unui alt capitol al prezentei lucrări. Ea constituie act integrat activităţii pedagogice, fiind parte componentă de bază a momentului didactic al conexiunii inverse, a asigurării feed-back-ului. Între domeniile pedagogiei cel care studiază evaluarea se numeşte docimologie, ,, ştiinţa sistemelor de notare şi a comportamentelor examinatorilor şi examinaţilor’’. Evaluarea înseamnă ,,măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare.’’ Ne propunem să abordăm aici subiectul evaluării continue, apărute pe parcursul predării la fiecare lecţie, dând exemplul din cea de verificare a cunoştinţelor despre Iorga, dobândite de elevi cu ocazia aniversării celor 135 de ani de la naşterea sa. Este ştiut faptul că rolul evaluării este de a constata, de a controla în vederea ameliorării, a asigurării feed-back-ului, nivelul de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi ale elevilor, furnizând date despre aptitudinile acestora, depistând deficienţe de învăţare, datorate modului de organizare a procesului de învăţare. Evaluarea continuă se poate realiza prin scurte teste de verificare a cunoştinţelor la sfârşitul fiecărei ore, prin întrebări adresate în scris elevilor, întrebări frontale sau individuale şi uneori sub această formă, a rebusului, a aritmogrifului istoric, fiind foarte bine apreciat de elevi. A 1 2 3 4 5 B 1—specializare obţinută în urma absolvirii cursurilor universitare de limbă şi literatură clasică 2—specializare în domeniul cunoaşterii trecutului omenirii 3—funcţie în guvernul unui stat 4—cunoscător al mai multor limbi străine 5—personalitate ştiinţifică, de notorietate mondială A—B--numele unuia dintre cei mai mari români al tuturor timpurilor Acest test a fost aplicat la toate clasele, obţinând răspunsuri corecte la toate întrebările, doar timpul de răspuns fiind diferit , în funcţie de vârsta elevilor, de particularităţile lor individuale de gândire. TEST DE EVALUARE Clasa a IX a Lecţia ,,Imperiul Bizantin’’, unitatea de învăţare ,,Moştenirea medievală’’ I. Alege varianta corectă: 1. Noua capitală a Imperiului Roman, devenită ulterior capitala Imperiului Bizantin, a fost inaugurată de: a) Constantin cel Mare; b) Heraclius; c) Iustinian. 2. Căderea Imperiului Roman de Apus a avut loc în anul: a) 330; b) 271; c) 476. 3. Imperiul Roman de Apus a fost desfiinţat de: a) populaţiile migratoare de neam turanic; b) populaţiile migratoare de neam germanic; c) populaţiile migratoare de neam tracic. 4. Împăratul bizantin în timpul căruia s-a grecizat imperiul a fost: a) Constantin cel Mare; b) Heraclius; c) Iustinian. II.Stabiliţi legătura logică dintre elementele celor două coloane: A.Augustus a) extindere teritorială maximă B.Caesar b) Edictul de la Milano C.Traian c) războiul cu Pompei D.Constantin cel Mare d) Iisus Hristos III.Citiţi textul de mai jos şi răspundeţi la întrebări: ,, Critobul din Imbros a folosit toate mijloacele retoricii sale de linguşitor şi toate amintirile sale de istoric pentru a ridica în slavă persoana şi opera cuceritorului. Pe nesimţite căpetenia păgânilor va căpăta numele de ,,basileu’’. Între fraţii ultimului împărat şi între ,,împăratul’’ turc , un cronicar de la începutul veacului al XV-lea pare a înclina către acesta din urmă... a-l socoti urmaş legitim al primilor basilei.’’ N. Iorga, Sinteza bizantină 1. La ce eveniment istoric face referire Iorga când vorbeşte de ,,cuceritor’’? 2. Cine este acest,,cuceritor’’? 3. Cine credeţi că este Critobul din Imbros? 4. Ce înseamnă ,,basileu’’? 5. Ce înţelegeţi prin ,,păgâni’’? 6. Ce expresie celebră are Iorga referitoare la istoria Bizanţului? Ce semnifică ea? IV. Alcătuiţi câte o propoziţie cu fiecare dintre următoarele cuvinte şi expresii: pax romana, Bizanţ, Constantinopol, bizantinolog. V. Scrieţi trei enunţuri despre tot ce ştiţi în legătură cu contribuţia lui Iorga la cunoaşterea istoriei Bizanţului. Punctajul acordat este: Subiectul I.1p Subiectul II—2 p. Subiectul III—p. Subiectul IV—1 p. Subiectul IV—1 p. Se acordă 1 p. din oficiu Capitolul III PREOCUPǍRI DE ISTORIE NAŢIONALĂ ŞI REGIONALǍ – DOBROGEA, OGLINDITE ÎN PRINCIPALELE OPERE ALE LUI NICOLAE IORGA III.1 Prezentarea lucrărilor de istorie naţională mai importante Printre lucrările de mare însemnătate privind istoria poporului său se înscrie cea numită ,,Studii şi documente cu privire la istoria românilor" , în 31 de volume, acestea fiind apărute la Bucureşti şi Vălenii-de-Munte între anii 1901-1916; lucrarea reprezintă o culegere bogată de texte, adunate din arhivele europene, din cele transilvănene, despre marii noştri voievozi, despre familiile domnitoare în Ţara Românească şi Moldova, despre boierii celor două ţări, despre viaţa economică, socială şi politică în Evul Mediu românesc. Reprezintă şi azi documente de referinţă, întrucât Iorga le cataloghează, le ordonează meticulos şi cu spirit ştiinţific, cum o face de fiecare dată. ,,Istoria lui Mihai Viteazul" este o monografie demnă de luat în seamă deoarece îmbină adevărul istoric, dat de spiritul ştiinţific al lucrării, cu o perfectă formă poetică. Preocuparea pentru domnia lui Mihai Viteazul apare la Iorga încă din anul debutului său literar, 1890, când scria un studiu despre N. Bălcescu, publicat în ,,Revista Nouă’’ a lui B. P. Haşdeu. Documentele de arhivă îl ajută să compare personalitatea generalului Basta cu cea a domnitorului român, numit de Iorga tot ,,general de armată’’ datorită pregătirii sale ca şi cavaler medieval, modului său exemplar de a duce războaiele. Această comparaţie o realiza şi în conferinţe publice, sisţinute la Ateneul Român sau în străinătate, dar ea apare în lucrare mai puţin înverşunată, mai calmă, fără verva oralităţii. În prima culegere de documente a lui Iorga, publicată în trei volume, între anii 1895-1897 sub titlul,,Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor’’, primul volum cuprinde şi un jurnal asupra faptelor lui Mihai Viteazul între anii 1598-1601. Mihai îi apare lui Iorga ca un ostaş ale cărui mâini ,, s-au pătat de sânge numai în luptă cinstită’’, el fiind un om bun, drept şi cu adevărat viteaz. Pentru savant această lucrare, scrisă pentru a-l comemora pe marele voievod, este una de inimă, de suflet deoarece ideea unităţii naţionale a fost călăuza vieţii sale. ,,Istoria lui Ştefan cel Mare’’ a fost publicată în 1904, cu prilejul comemorării a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, aruncând o lumină nouă asupra ultimei jumătăţi de secol de istorie a Moldovei, având şi valenţe literare; ea reprezenta la acea dată, un pas înainte în cunoaşterea epocii fundamentale din istoria medievală a românilor pe care a dominat-o figura lui Ştefan cel Mare, şi punea in valoare, printr-o analiză critică, intregul material documentar scos la iveală de istoricii români şi străini din secolul al XIX lea, completând aceste informaţii cu propriile sale cercetări din arhive. El a folosit studiile efectuate până atunci asupra unor momente sau probleme ale domniei lui Ştefan cel Mare, dar a demonstrat şi o cunoaştere adâncă a istoriei europene în secolul al XV-lea, îndeosebi a situaţiilor din sud-estul Europei, acolo unde otomanii se instalaseră treptat în locul Imperiului Bizantin. Iorga publica o monografie cuprinzătoare a unei mari domnii româneşti, reuşind să regăsească esenţa personalităţii lui Ştefan cel Mare şi, o dată cu aceasta, semnificaţia acţiunii desfăşurate de el. Această acţiune, care în fapt nu e a unui om, ci a unei societăţi, este privită îndeosebi sub latura ei de politică externă. Autorul a pus în serviciul unei conştiinţe naţionale cunoaşterea trecutului de realizări politice şi de cultură ale poporului român, totodată scoţând în valoare rolul ţărănimii libere în crearea oştirii marelui voievod al Moldovei. ,,Istoria bisericii române" cuprinde pagini de o inestimabilă valoare despre începuturile vieţii creştine la Dunăre, despre epoca slavonă, cum o denumeşte el după scrierea folosită în biserică, despre întemeierea ierarhiei episcopale şi a vieţii mănăstireşti, despre legăturile Bisericii ortodoxe româneşti cu grecii şi sârbii, cu catolicismul; un capitol aparte îl dedică epocii lui Ştefan cel Mare, mitropolitului Teoctist din din vremea acestuia, clerului moldovenesc, mănăstirilor ctitorite de domn, în special Putna, fiind evidenţiată ca loc de îngropăciune; alt capitol îl prezintă pe Petru Rareş, altul pe Neagoe Basarab, cu ctitoriile sale, apoi tipăriturile bisericeşti, primele din ţările române, cu marii lor corifei: călugărul Macarie, diaconul Coresi, mitropoliţii Varlaam şi Dosoftei. Un alt capitol se referă la lupta împotriva ofensivei catolice în secolele XVI-XVII, apoi un alt capitol se referă la domnia lui Mihai Viteazul şi raporturile sale cu biserica. Se preocupă în egală măsură de cele trei provincii istorice româneşti şi sub aspectul vieţii religioase, dovedind astfel unitatea de neam şi ţară a strămoşilor noştri. ,,Istoria armatei româneşti" , în 2 volume, porneşte de la elementele care au alcătuit sistemul military romănesc în Evul Mediu, modelele fiind bizantine, ungare şi poloneze, explică apoi sensul noţiunii de ,,voievod’’, enumerănd momentele de luptă din cele mai vechi timpuri până în epoca modernă, respectiv ,,renaşterea armatei ‘’ în timpul mişcării conduse de Tudor Vladimirescu. Este interesant că acordă capitole separate voievozilor făuritori de ţară precum şi celor angrenaţi în luptele pentru menţinerea independenţei: Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, aceştia beneficiind de capitole separate; pentru Ştefan rezervă chiar două capitole. Este o lucrare laborioasă, bine documentată, cum ne-a obişnuit marele savant. ,,Istoria comerţului românesc" , scrisă şi ea în 2 volume, cuprinde perioada veche, menţionând primele ştiri despre geto-daci şi sciţi, prezentate de Herodot, apoi epoca oraşelor-porturi greceşti, epoca lui Burebista, cea a romanilor, terminând cu cea a Imperiului Bizantin. Epoca medievală începe cu cea a cuceririi Transilvaniei şi a colonizării ei de către regalitatea maghiară, continuă cu relaţiile comerciale ale Ţărilor Române cu vecinii, unguri, poloni, tătari, turci, se ocupă apoi de perioada de decădere a comerţului din Ardeal, apoi din celelalte ţări române, revirimentul din timpul Cantacuzinilor şi Brâncovenilor, regimul comerţului sub fanarioţi, tereminând cu epoca lui Tudor. Este o lucrare bogată, bine documentată şi structurată ştiinţific. ,,Geschichte des rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen" , scrisă în 2 volume şi apărută la Gotha, în Germania, în 1905, în colecţia ,,Allgemeine Staatengeschichte", colecţie întemeiată de Heeren şi Ukert, este deasemenea o operă importantă, redactată de la bun început pentru Occident, de aceea este şi foarte bine primită de cei cărora le este destinată. ,,Istoria românilor" , în 10 volume este o sinteză a documentelor studiate de savant, avănd drept destinaţie cultivarea patriotismului în rândul unui popor despre care istoricul spunea că este încă insuficient informat şi de aceea şi atitudinea sa faţă de trecut dar şi faţă de present este una mai puţin dorită. ,,Istoria românilor în chipuri şi icoane’’ este o lucrare în care autorul şi manifestă pioşenia faţă de voievozii ctitori de mănăstiri şi biserici, descriind mormintele cu inscripţiile săpate în lespedea de piatră care le acoperă, descriind portul acestora aşa cum apare în picturile murale, care îi înfăţişează atât pe domni cât şi familiile lor, se ocupă deasemenea de viaţa socială şi sufletească a românilor Evului Mediu, , adică şcolile din mănăstiri,dedică un capitol ,, roostului boierimii noastre’’, iar altul farmaciei la români, încheind cu istoria oraşului natal, Botoşani şi cu unele ,,acte contemporane ’’ despre marii noştri voievozi, din vremea când aceştia diriguiau ţările lor. ,,Istoria românilor prin călători" reprezintă o operă de consemnare a impresiilor asupra locuitorilor, ocupaţiilor acestora, asupra vieţii de la curţile voievozilor români aşa cum sunt ele percepute de negustori poloni, veneţieni, genovezi, turci, sau călători în tranzit prin ţările române, diplomaţi occidentali care poposesc la Târgovişte, Bucureşti, Suceava, Neamţ. Sunt interesante şi totodată captivante aceste mărturii de epocă, reliefând viaţa clocotitoare a românilor de diferite ranguri, a domnitorilor noştri mai importanţi, în plină epocă medievală. Iorga a realizat prin lucrarea ,, La place des Roumains dans l'Histoire universelle", scrisă în 3 volume, integrarea istoriei României în istoria universală, relevând originalitatea culturii româneşti şi interdependenţa istoriei poporului român cu cea a altor popoare. La noi apare în traducerea fiicei sale, cu titlul ,,Locul românilor în istoria universală’’. III.2 Aspecte privind scrierile istorice referitoare la Dobrogea Pentru Nicolae Iorga Dobrogea a reprezentat o zonă românească deosebit de importantă în configuraţia geografică şi politică a ţării noastre. Pământ românesc, ţinutul dintre Dunăre şi mare, ocupă în opera savantului un loc important, lui fiindu-i destinate conferinţe de genul celei numite: ,,Poporul românesc şi marea’’, ,,A cui e Dunărea?’’, ,,Chestiunea Dunării’’, ,, Ce reprezentăm în Dobrogea’’ sau lucrarea ,,Drepturile naţionale şi politice ale românilor din Dobrogea’’ . Din toate acestea răzbate ideea că românii din acest ţinut au fost şi sunt majoritari, că avem asupra acestui ţinut drepturi istorice datorită locuirii din vechime, demonstrată prin izvoarele istorice, amintindu-l pe marele Vasile Pârvan cu descoperirile sale la Histria, precum şi scrierile lui Herodot despre strămoşii noştri. Românii din Dobrogea nu şi-au pierdut drepturile asupra acestui ţinut, dar ei le-au reobţinut pe cele politice şi naţionale abia după revenirea la patria-mamă, în 1878, după războiul de independenţă, deci după jerte de sânge şi îndelungi tratative duse la cele două congrese de la San-Stefano şi Berlin. Chiar dacă turcii, în cursul celor patru secole şi jumătate de stăpânire a Dobrogei nu le-au anihilat românilor total aceste drepturi, nici nu a împiedicat dezvoltarea lor ca popor, totuşi ca naţiune nu s-au putut dezvolta decât în cadrul naţiunii române moderne, după recunoaşterea independenţei. În acest sens un mare merit îl acordă savantul monarhiei, ştiut fiind că avea pentru aceasta o mare consideraţie, anume principelui devenit după acest act istoric regele României, Carol I. Intrând în polemică ştiinţifică în conferinţele sale de la Liga Navală Română cu bizantinologul bulgar Mutafciev, Iorga aduce argumente că Dunărea nu desparte, ci leagă un pământ românesc de altul, deşi numele apelor care se varsă în ea nu sunt totdeauna româneşti, latine ca origine, ci slave, turanice uneori, explicând că acest lucru se datorează vremelnicelor treceri ale unor populaţii care au influenţat limba, aşa cum apar şi denumiri de peşti sau de unelte de pescuit de sorginte slavă, ceea ce înseamnă o dezvoltare a comerţului acestor produse făcută tocmai cu aceste populaţii. Nu este de acord cu afirmaţia amintitului istoric că acest fapt s-ar datora lipsei locuirii de către români la Dunăre şi mare. Cunoaşterea istoriei acestui ţinut este pusă în legătură cu istoria veche a geto-dacilor, cu cea a grecilor creatori de emporii la Marea Neagră, a primilor creatori de ţară, numiţi de el voievozi ca şi cei din Muntenia, a bizantinilor care au avut un mare rol comercial în zonă, apoi cu cea a turcilor, cei care au integrat-o imperiului vreme de aproape cinci secole. Combate ideea că aici se afla o populaţie bulgărească, prin argumente privind prezenţa ,,agricultorilor români de pe malul drept al Dunării, .. a mocanilor din Transilvania’’ cărora domnii Munteniei le-au acordat privilegii în nenumărate rânduri, aduce argument în acest sens bogata culegere de cântece populare ce se raportează la Dobrogea, spre deosebire de cea bulgară care nu are acest merit. În aceste cântece apar ,,latini’’ bogaţi, raguzanii, locuitori ai oraşelor, ciobani ,,saigii’’, locuitori ai Chiliei, precum şi ,,domnul Constantin din Măcin’’, poate o personalitate asemeni vechilor,, voievozi de la Vicina’’, după cum spune Iorga; mai apare şi un Iancu, poate Ivanco, după cum precizează savantul. III.3 Folosirea unor texte din opera iorghiană în orele de la gimnaziu Sursele istorice sunt verbale sau vizuale, ca şi izvoarele istorice, iar utilizarea lor constituie principala cale de stimulare şi dezvoltare a abilităţilor şi deprinderilor necesare abordării conţinuturilor din sfera ştiinţelor sociale. Accesul direct la surse are avantajul că dinamizează procesul de predare-învăţare, asigură transferul mai multor cunoştinţe decât discursul profesorului. Utilizarea textelor istorice în cadrul lecţiilor de dobândire de cunoştinţe, de formare de priceperi şi deprinderi, de consolidare, verificare şi sistematizare reprezintă un moment foarte important, ele putând să faciliteze înţelegerea noţiunilor istorice precum şi să contribuie la verificarea şi consolidarea cunoştinţelor dobâdite anterior. Citind un text istoric, elevii au posibilitatea de a înţelege mai bine o epocă, de a percepe relaţii sociale, de a înţelege aspecte de organizare politică, de dezvoltare economică sau culturală, de a realiza conexiuni logice între evenimente şi cauzele lor, de a se familiariza cu mentalitatea, cu limbajul şi ideile epocii respective. Textele trebuie de multe ori reactualizate ca limbaj, sau necesită consultarea unor dicţionare, datorită regionalismelor, arhaismelor folosite, ele sunt însă condiţia de bază în predarea –învăţarea activă a istoriei. Pe lângă textele selectate de autorii manualelor sau cele din anumite crestomaţii cu valoare didactică se impune ca fiecare cadru didactic să selecteze el însuşi, în funcţie de temele abordate, de nivelul clasei la care predă, de obiectivele pe care şi le propune, anumite texte care corespund cerinţelor de a fi conforme cu tema, pe înţelesul elevilor, cu o întindere moderată, astfel încât să nu distragă ci să atragă atenţia, uneori acelaşi text fiind împărţit în fragmente mai uşor de interpretat, studiate pe grupe, astfel încât să stimuleze şi să menţină interesul pentru cunoaştere al elevilor. FIŞA nr. 1 Citiţi cu atenţie textul următor şi răspundeţi la întrebările de mai jos: ,,Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi.” N. Iorga, Cugetări 1. Care este termenul folosit în istorie care desemnează numele locurilor? (toponimie) 2. Care este termenul folosit în istorie care desemnează numele apelor?(hidronimie) 3. Care este termenul folosit în istorie care desemnează numele munţilor?(oronimie) 4. Ce semnifică pentru Iorga expresia,, un gram de iubire’’?(motivaţie pentru cunoaştere, interes, dragoste pentru trecut) Această fişă se poate utiliza la clasa a VIII a, la lecţia ,, Mediul geografic şi timpul istoric’’, în cadrul unităţii de învăţare,, Introducere în studiul istoriei românilor’’. FIŞA nr. 2 Citiţi cu atenţie textul următor şi răspundeţi la întrebările de mai jos: ,,Într-însul găsise poporul românesc cea mai curată şi mai deplină icoană a sufletului său: cinstit şi harnic, răbdător fără să uite şi viteaz fără cruzime, straşnic la mânie şi senin în iertare, răspicat şi cu măsură în grai, gospodar şi iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale". (N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare) 1. Indicaţi anii de domnie ai lui Ştefan cel Mare.(1457-1514) 2. Care sunt secolele corespunzătoare anilor săi de domnie?(XV-XVI)- întrebare pentru clasa a VI a. 3. Precizaţi provincia istorică unde a domnit acest voievod.(Moldova) 4. Ce bătălii mai importante ale acestuia cunoaşteţi?( Baia, Vaslui, Războieni, Codrii Cosminului, Chilia , Cetatea Albă) 5. Ce calităţi subliniază autorul că deţine voievodul român?( cinstit şi harnic, răbdător viteaz fără cruzime gospodar fără trufie, etc.) 6. Ce alt istoric, cronicar moldovean relatează domnia lui Ştefan cel Mare?(Grigore Ureche) Se poate utiliza la clasa a VIII a la lecţia ,, Politica de cruciadă a voievozilor români’’, unitatea de învăţare,, Ţările române şi statele vecine între confruntare şi diplomaţie’’ sau a VI a la lecţia,, Europa creştină şi Imperiul Otoman’’, unitatea de învăţare,, Statul medieval’’. FIŞA nr. 3 Citiţi cu atenţie textul următor şi răspundeţi la întrebările de mai jos: Despre Nicolae Bălcescu, marele democrat revoluţionar român, Nicolae Iorga scria: ,,această figură palidă şi tristă, în care se leagă la un loc energia patriotului, caldura de inimă şi frumuseţea de stil a poetului, alăturea cu răbdarea şi conştiinţa istoricului...'’. 1. La ce revoluţie a participat Nicolae Bălcescu?(de la 1848) 2. Care este provincia istorică unde a trăit şi a luptat acesta?(Ţara Românească) 3. Din ce organizaţie politică secretă a făcut el parte?(Frăţia) 4. În ce organism politic revoluţionar a fost implicat în timpul revoluţiei?(guvernul provizoriu) 5. La ce se referă Iorga când afirmă că a fost poet, istoric şi patriot? (la idealurile sale, la opera sa ,,Românii subt Mihai voievod Viteazul’’) Se poate folosi la clasa a VII a, la lecţiile: ,,Naţiune şi stat naţional’’ sau ,, Revoluţiile din anul 1848’’, unitatea de învăţare,, Stat şi naţiune’’. FIŞA nr.4 Citiţi cu atenţie textul următor şi răspundeţi la întrebările de mai jos: ,,Întîia armă a omului, dincolo de piatra aruncată, nu e, ca boxul de astăzi, decât o continuare... a pumnului, acel bumerang sau casse-tête care s-a păstrat la atâtea popoare primitive. Pentru ca să aibă lancea şi toporul a trebiut întovărăşirea pietrei cu lemnul lucrat pentru aceasta şi nu cu simplul ciomag al începuturilor. Unealta de ras pieile, prima formă a cuţitului, a venit mai târziu numai... ’’ N. Iorga, Materiale pentru o istoriologie umană-fragmente inedite publicate de Liliana N. Iorga (postume) 1. Subliniaţi în text armele omului preistoric. 2. Enumeraţi alte arme şi unelte cunoscute de voi. 3. Enumeraţi epocile preistoriei. 4.Daţi exemple de ocupaţii ale omului preistoric în diferitele epoci ale preistoriei. Această fişă se poate utiliza la clasa a V a, la lecţia: ,,Epoca pietrei şi epoca metalelor’’, unitatea de învăţare,, Preistoria’’. III.4 Folosirea unor texte din opera iorghiană în orele de liceu Folosirea surselor istorice scrise la liceu presupune o abordare mai detaliată a acestora, valorificând mai pregnant cunoştinţele elevilor, ştiut fiind că predarea istoriei se face în mod concentric, lărgind continuu sfera de cunoaştere în funcţie de vârsta elevilor. ,,Sursele reprezintă principalul instrument de lucru într-o predare centrată pe elevi’’. Absolvenţii învăţământului general şi obligatoriu de nouă ani, dar şi cei ai liceului, la un nivel superior, trebuie să dobândească deprinderi de comunicare socială, să cunoască eficient şi corect terminologia domeniilor cunoaşterii umane, în cazul nostru cea a ştiinţelor sociale, să demonstreze gândire creativă, judecată critică, capacitate de adaptare la situaţii diverse, de valorizare a experienţelor proprii, ei trebuie să-şi construiască un set de valori individuale şi sociale după care să îşi orienteze propriul comportament şi chiar cariera în viitor. Textul istoric trebuie să determine pe elevi să fie mai interesaţi de studiul acesteia, de aceea şi întrebările formulate la finalul acestuia au fost mai numeroase, solicitând nu doar cunoştinţe ci şi punând probleme, stimulând gândirea elevilor. Am selectat pentru liceu o serie de texte care să păstreze şi ortografia de azi în mare parte, dar şi unii termeni specifici savantului, regionalisme proprii tocmai pentru a observa autenticaitate stilului său, iar pentru clasa a XII a am folosit un text cu valoare literară încercând o abordare interdisciplinară, cu atât mai mult cu cât unui viitor candidat la examenul de bacalaureat nu trebuie să îi fie străine stilurile literare. FIŞA nr.1 Citiţi cu atenţie textul următor şi răspundeţi la întrebările de mai jos: ,,...şi străinul...cel care ar fi pătruns unde cătăgăii zugrăveau şi scriau şi-ar fi văzut blândul chip al lui Nicodim şi al ucenicilor săi, ar fi plecat adânc impresionat, şi de caracterul sfinţeniei, şi de caracterul cultural al ocupaţiei călugărilor.[...] Petrecerea Patriarhului Teofan în Moldova se vădeşte şi altfel. Datina închinării unor mănăstiri româneşti către Locurile Sfinte era mai veche, încă din ultimii ani ai veacului al XVI-lea. Supt Eremia Movilă se închinase Secul sau , Xeropotamului din Athos, refăcut de Lăpuşneanul cel bătrân, de către Nistor Ureche şi soţia lui, ctitorii noului lăcaş. Şi altă zidire a lui Nistor Ureche, biserica Sf. Vineri sau Sf. Paraschiva din Iaşi, astăzi dărâmată, a fost închinată încă de la întemeierea ei, şi anume călugărilor de la Muntele Sinai. Domnul însuşi nu închina Suceviţa sa, dar face daruri , făcută din nou şi înzestrată cu o icoană îmbrăcată în argint de la Neagoe-Vodă.’’ N. Iorga, Istoria Bisericii Româneşti. 1. Ce ştiţi despre călugărul Nicodim, amintit de Iorga? 2. La ce ,,scrieri şi zugrăveli’’ se referă istoricul când spune despre călugări că aceasta era ocupaţia lor de bază? 3. Ce semnifică acest rang bisericesc ,,patriarh’’? 4. Din ce limbă provine acest cuvânt? Cărei religii îi este propriu? 5. Care sunt cele mai vestite mănăstiri din Moldova medievală? 6. Ce mănăstiri aţi vizitat voi? 7. Subliniaţi în text numele voievozilor care fac danii la locurile sfinte. De ce credeţi că au făcut aceste danii? 8. Subliniaţi în text numele unor mari boieri care refac mănăstiri la Muntele Athos. 9. Unde se află Muntele Athos, dar Muntele Sinai? 10. Ce mănăstiri aţi vizitat voi? Acest text l-am utilizat la clasa a IX a la lecţia ,, Creştinismul’’ din unitatea de învăţare,, Moştenirea medievală’’. Se pote utiliza deasemenea la clasa a VIII a, la lecţia ,,Arta ecleziastică şi laică’’, unitatea de învăţare ,, Cultura medievală românească’’. FIŞA nr. 2 Citiţi cu atenţie textul următor şi răspundeţi la întrebările de mai jos: ,,În reforma sa Mavrocordat luă de la austrieci simplificarea situaţiei: se desfiinţară slujitorii şi multe alte bresle, care ajunseseră numai nişte vorbe goale,.[...]Ruptele, având îndoieli particulare cu vistieria, piedură puterea lor de până acum. Astfel se creă o singură clasă de ţărani birnici şi de la dânşii vistieria cerea ca fostul inspectorat austriac din Oltenia o sumă hotărâtă care se trecea pe bileţelul pecetluit cu roşu, cu cele patru termine de plată pe care le introdusese întâi tatăl reformatorului.[..] Dar cap de familie, liude()era pentru fisc numai acela care avea zece capete de vite, aşa încât în cele mai multe case ţărăneşti alcătuiau împreună o unitate fiscală.’’ N. Iorga, Istoria poporului românesc. 1. Explicaţi sensul cuvintelor subliniate în text. Ce sunt ele din punct de vedere lexical? 2. Despre ce reformă este vorba? 3. Ce perioadă din istoria românilor este prezentată în text? 4. De ce s-a numit aşa? 5. Ce conducători importanţi ai vremii din Europa occidentală cunoaşteţi? Acest text l-am utilizat la clasa a X a la lecţia,, Absolutism şi iluminism’’, studiu de caz ,,Reformismul fanariot’’, în cadrul unităţii de învăţare,, Epoca luminilor’’ . FIŞA nr. 3 Citiţi cu atenţie textul următor şi răspundeţi la întrebările de mai jos: ,,Am luptat contra dictaturei şi n-am făcut cârdăşie cu ea[..]Sunt convins că viitorul statului românesc nu este nici dictatura, nici comunismul. Sunt alte forme specifice adecvate statului românesc. Le poate imprima cine cunoaşte profund istoria acestui neam.’’ N. Iorga, octombrie 1940, Arhivele SRI. 1. La ce dictatuă se referă textul? 2. Ce semnifică termenul ,,dictatură’’? 3. Ce partid politic a condus Iorga? 4. Ce funcţii politice a îndeplinit? 5. Care este deosebirea dintre comunism şi ,, dictatură’’? 6. La ce forme specifice credeţi că face referire autorul? 7. Ce semnifică anul 1940 în istoria politică a românilor? 8. De ce credeţi că nu s-a ales o formă ,,adecvată’’ după terminarea celui de-al doilea război mondial pentru viitorul ţării noastre? Acest text l-am utilizat la clasa a XI a la lecţia,, Fascism şi comunism: origini, ideologii şi politici’’, în cadrul unităţii de învăţare ,,Regimuri totalitare în perioada interbelică’’. FIŞA nr.4 Citiţi cu atenţie textul următor şi răspundeţi la întrebările de mai jos: ,, Drumul merge prin acelaşi ţinut înflorit de sămănături şi pajişti în toate culorile, prin aceeaşi linişte a pădurilor mari, spre Cetatea Neamţului. De la o vreme însă, el coteşte în stânga, taie apele, împrăştiate în şuviţe vioaie şi clare, ale Neamţului şi atinge, supt veche clădire de apărare, şirul munţilor împăduriţi, cu temelia goală, de piatră tare verde-sură. De jos se vede un zid, gol de acoperiş, zimţuit de vânturi vrăjmaşe, de focuri, de lepra ucigaşă a părăsirii; o fereastră îngustă, plină de albastru vesel, mai stă încrustată în ceea ce a fost odinioară un turn. Ca să te apropii, nu e alt drum decât acela de înconjur, din dreapta, unde suirea a fost uşurată, de altfel, în timpul din urmă prin tăieturi. Nemărginita pădure neagră păzeşte împrejur, ocrotind spre valea prăpăstuită albe vite răzleţe. Cărarea e răpede şi presărată cu bolovani, plăci şi aşchii din osatura granitică a muntelui, care a dat şi platoşa neînvinsă a cetăţii de sus. Când ajungi la dânsa, o poartă gotică, în arc frânt, lăsată într-un zid de piatră lovit grosolan cu ciocanul şi prinsă într-un ciment care e astăzi şi el o piatră, îţi dă intrare deasupra şanţului, umplut în această parte. Eşti în curtea cetăţii, deasupra căreia se ridică înaltele ziduri din pietre verzi şi roşiatice, străbătute de porţile joase şi scrijelate de ferestruice. Dedesupt, sfărâmăturile şi pulberea acopăr, desigur, un întreg rând de beciuri şi tainiţe, în care se ţineau ca la Suceava, mijloacele de apărare ale puternicului cuib de ostaşi. Mâne, poate, când iubirea pentru trecutul nostru va fi mai mare şi se va arăta în felul ce se cuvine, comorile îngropate vor ieşi la iveală, dezvăluind mai bine cultura vechilor timpuri. Ruina a deschis largă poartă de privire asupra văii pe care soarele de amiază o scaldă în lumină.’’ N.Iorga, Note de călătorie 1.Ce fel de text consideraţi că este acesta: istoric sau literar? 2.Cum aţi rescrie voi un text cu valoare opusă acestuia? 3. Ce vestigii istorice descrie? 4. De ce credeţi că este importantă cunoaşterea izvorelor istorice şi sub această formă ? 5. Ce voievozi au contribuit la realizarea şi menţinerea sistemlui de fortificaţii în Moldova medievală? 6. Ce elemente compun o cetate medievală? 7. Enumeraţi cetăţile de scaun ale Moldovei medievale. 8. Ce importanţă a avut lupta antiotomană a voievozilor români din Evul Mediu în dezvoltare instituţiilor ţărilor lor? Acest text a fost utilizat la clasa a XII a, lecţia ,,Politica externă a voievozilor români în secolele XV-XVI’’, unitatea de învăţare,, Civilizaţia medievală românească în context european’’. Capitolul IV ALTE MODALITǍŢI DE APLICARE A METODICII PREDǍRII ISTORIEI IV.1 Chestionar privind interesul elevilor pentru istorie Cunoaşterea istoriei este o îndatorire cetăţenească, este un bun prilej de dezvoltare a unor trăsături de caracter, deci putem afirma că istoria este o modelatoare a personalităţii elevilor. Pentru cunoaşterea istoriei naţionale în contextual celei universale e nevoie de măiestria didactică a celui care slujeşte nobilului ţel de educare a tinerei generaţii. Am considerat necesară aplicarea la începutul anului şcolar a unui chestionar prin care să pot aprecia nivelul interesului elevilor pentru cunoaşterea trecutului istoric. Conceput în mod diferenţiat pentru gimnaziu şi liceu, acest chestionar s-a dovedit a fi deosebit de apreciat de elevi, iar cadrului didactic i s-a relevat valoarea deosebită a acestuia pentru realizarea proiectării didactice. Am aplicat chestionarul elevilor de gimnaziu la clasele la care predăm şi am obţinut următoarele rezultate: la întrebarea: ,,Consideri că istoria este o disciplină importantă de învăţământ?’’, la clasa a V a au răspuns toţi cei 15 elevi înscrişi în clasa la care predăm în mod afirmativ; la casa a VI a au răspuns afirmativ 50 de elevi din 67; la clasa a VII a 70 din 90 au dat un răspuns pozitiv; pentru elevii de clasa aVIII a , deşi nu toţi aleg la testarea naţională ca obiect de examen istoria, chiar o evită mulţi, răspunsul a fost afirmativ în totalitate, 64 din 64, deci istoria este considerată o disciplină de învăţământ importantă. La întrebarea : ,,Crezi că este utilă în viaţa ta cunoaşterea istoriei?’’, toţi elevii chestionaţi au răspuns afirmativ ( 236 de elevi). La întrebarea: ,,Îţi place istoria chiar dacă nu e disciplină de examen?’’am obţinut 236 de răspunsuri afirmative, adică toţi elevii au spus ,,da’’ istoriei. La întrebarea: ,,Pe lângă manuale ai citit alte cărţi sau articole de istorie?’’ au răspuns afirmativ: la clasa a V a 12 din 15, la clasa a VI a 34 din 67, la clasa a VII a 65 din 90, iar la clasa a VIII a 15 din 64. La întrebarea ,,Urmăreşti documentare istorice sau filme cu subiect istoric?’’ au răspuns afirmativ: la clasa a V a 10 din 15, la clasa a VI a 30 din 67, la clasa a VII a 54 din 90, iar la clasa a VIII a 28 din 64. La întrebarea ,,Colecţionezi articole sau reviste de istorie?’’au răspuns pozitiv: la clasa a V a 2 din 15, la clasa a VI a 5 din 67, la clasa a VII a 8 din 90, iar la clasa a VIII a 6 din 64. La întrebarea ,,Colecţionezi documente de familie, legate de trecutul familiei tale?’’au răspuns afirmativ : la clasa a V a 3 din 15, la clasa a VI a 2 din 67, la clasa a VII a 3 din 90, iar la clasa a VIII a 2 din 64. La întrebarea ,,Crezi că pe viitor vei fi interesat de cunoaşterea istoriei?’’ au răspuns cu ,,da’’astfel: la clasa a V a 10 din 15, la clasa a VI a 34 din 67, la clasa a VII a 75 din 90, iar la clasa a VIII a 55 din 64. Aplicând chestionarul pentru liceu, întrucât am predat doar la clasa a IX a, am obţinut următoarele răspunsuri afirmative: din totalul de 20 de elevi înscrişi 17 elevi au spus că istoria este o disciplină de învăţământ important, din totalul de 20 de elevi înscrişi 15 elevi au răspuns că ,,este utilă în viaţă cunoaşterea istoriei’’. La întrebarea: ,,Îţi place istoria chiar dacă nu e disciplină de examen ?’’au răspuns ,,da’’14 elevi din 20. La întrebarea: ,,Pe lângă manuale ai citit alte cărţi sau articole de istorie?’’ au răspuns afirmativ 10 elevi din 20. La întrebarea ,,Urmăreşti documentare istorice sau filme cu subiect istoric?’’ au răspuns afirmativ 8 elevi din 20. La întrebarea ,,Colecţionezi articole sau reviste de istorie ?’’au răspuns pozitiv: 7 elevi din 20. La întrebarea ,,Colecţionezi documente de familie, legate de trecutul familiei tale,ai preocupări legate de genealogie ?’’au răspuns afirmativ 4 elevi din 20. La întrebarea ,,Crezi că pe viitor vei fi interesat de cunoaşterea istoriei?’’ au răspuns cu ,,da’’ 15 elevi din 20. Am introdus întrebări noi, cu grad mai mare de dificultate, obţinând date noi despre interesul pentru istorie al adolescenţilor chestionaţi. Astfel la întrebarea ,,Care perioadă istorică te atrage: antichitatea, evul mediu, epoca modernă sau cea contemporană? ’’au răspuns astfel: 5 antichitatea, 5 evul mediu, 3 epoca modernă şi 7 epoca contemporană. La întrebarea ,,Care domenii vă atrag: istoria naţională sau cea universală?’’ au răspuns 12 cea românească şi 8 cea mondială. La întrebarea : ,,Urmăreşti evenimentele politice ale zilei?’’ au răspuns afirmativ 11 din 20. La întrebarea : ,,Ai descoperit legături între situaţia actuală a ţării şi trecutul ei istoric?’’au răspuns ,,da’’ 7 din 20. Lecţiile de istorie în care am aplicat aceste chestionare s-au dovedit a fi mai attractive după ce elevii au aflat rezultatele şi interpretarea făcută acestora, motivând activitatea viitoare. Această modalitate de cunoaştere a nivelului motivaţiei elevilor ne-a permis o apropiere de cei din clasele la care nu am predat în anul anterior, totodată elevilor reliefându-li-se stadiul la care sunt actualmente în privinţa motivaţiei de a învăţa această disciplină. Concluziile după aplicarea chestionarelor au fost: --- interesul pentru istorie este în funcţie de vârsta copilului, la vârste mai mici elevul este mai interesat, iar spre finalul ciclului gimnazial se orientează spre acele discipline care îi solicită o pregătire suplimentară în vederea susţinerii testelor naţionale; --- deşi au răspuns că istoria este o disciplină care le place şi când nu e obiect de examen, aceasta înseamnă că plăcerea se rezumă la a asculta profesorul, la a citi şi învăţa doar lecţiile din manual, nu şi de a căuta în plus diferite materiale informative, de a se documenta din proprie iniţiativă sau din pasiune pentru istorie; ---luând în considerare şi profilul liceului în care predăm, cel vocaţional, de faptul că pregătirea de specialitate le ocupă foarte mult timp, se explică de ce mulţi dintre elevi nu studiază în plus, nu citesc alte materiale, nu sunt interesaţi de evenimentele politice contemporane şi nu îşi dezvoltă astfel o pasiune pentru istorie. Ţinând seama de aceste concluzii, am proiectat lecţii în care să stimulăm interesul pentru istoria naţională şi universală pornind de la izvoarele istorice, pe baza comentariului de text, folosind ilustraţiile din manual sau alese de noi ca suport intuitive. Ca metode de verificare şi evaluare, am insistat pe munca independentă pentru realizarea portofoliilor care să cuprindă imagini şi referate scurte, pe baza unei bibliogafii minimale recomandate la începutul semestrului, deasemenea munca independentă pentru completarea de rebusuri istorice, care să consolideze cunoştinţele dobândite anterior şi totodată să le evalueze, şi rezolvarea întrebărilor şi exerciţiilor cuprinse în fişele de evaluare prezentate elevilor la fiecare sfârşit de capitol. IV.2 Teste iniţiale pentru clasele a Va şi a IX a După aplicarea chestionarelor privind interesul pentru istorie al elevilor pe care îi avem în studiu, pentru determinerea nivelului de cunoştinţe anterioare ale elevilor la disciplina istorie, am conceput şi aplicat teste iniţiale la clasele de început de ciclu de învăţământ la care predăm. Acestea s-au dovedit a fi instrumente preţioase pentru stabilirea obiectivelor operaţionale ale proiectării anuale şi semestriale. Aplicarea acestor teste a adus un plus de cunoaştere asupra pregătirii elevilor pentru orele de istorie, a furnizat date despre nivelul lor de înţelegere a evenimentelor istorice, a cauzelor care le determină, a relaţiei care se stabileşte între cauză şi efect, precum şi despre interesul acordat istoriei de către elevi în anul şcolar precedent, respectiv când s-au familiarizat cu disciplina de învăţământ sau când au pregătit, unii dintre ei, testarea naţională la istorie. Notele obţinute au reflectat o capacitate medie în privinţa memorării de date, însă au relevant disponibilitatea elevilor de a înţelege relaţiile dintre evenimente, sensul unor noţiuni de specialitate, fapt încurajator pentru proiectarea viitoare a lecţiilor de istorie. De fapt ni s-a relevant că fiecare moment de evaluare pote deveni un prag pentru o nouă modalitate de predare-învăţare, poate să scoată în evidenţă acele puncte slabe ale lecţiilor anterioare, corijând continuu şi eficient activitatea didactică. Metoda evaluării prin testele iniţiale nu este foarte bine primită de elevi deoarece acestea se aplică de regulă , cum le spune şi numele, imediat după o vacanţă foarte lungă, elevii obiectând că au uitat tot ce au învăţat în anul anterior. Cu atât măi mult au fost încurajaţi după aflarea rezultatelor să înveţe pe viitor, demonstându-şi puterea de înţelegere şi de gândire, capacitatea de a realiza conexiuni logice între evenimente şi cauzele lor. TEST DE EVALUARE INIŢIALǍ clasa a V a I. Alege varianta corectă: 1. Dacii şi geţii erau: a) acelaşi popor; b) popoare diferite; c) locuitori ai Romei; 2. Decebal a fost supranumit: regele–erou; b) cel viteaz; c) Diurpaneus; 3. Căpeteniile geto-dace se numeau: a) tarabostes; b) comati; c) dave; 4. Decebal a purtat două războaie cu: a) Traian, b) Hadrian, c) Domiţian. II.Completează spaţiile lipsă: 1. În timpul lui Mihai Viteazul Ţara Românească,…………….şi …………… s-au unit în anul ……. 2. Ştefan cel Mare i-a biruit pe turci la ………….. III.Citiţi textul şi răspundeţi la întrebări: ,, Şi astfel, pe când în depărtata Suceavă Ştefan, învins fără să lupte, rănit de moarte prin această loviturădată în inima ţăriii sale, îşi frângea măinile de durere pentru pierderea cetăţilor ce hrăneau şi apărau Moldova, sultanul biruitor lua cu aceeaşi iuţeală cu care veniseşi cucereise, drumul întorsului, oprindu-se numai o clipă la Chilia..’’ N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare 1.Când a domnit Ştefan cel Mare şi unde? 2.Cu cine s-a luptat el? 3. Ce a construit după fiecare bătălie? IV.Completează spaţiile lipsă: În anul 101 Decebal a respins armata romană condusă de .......... Podul lui Apolodor din Damasc a fost construit la ..................... Monumentul de la Adamclisi este o mărturie a războaielor................... Dacia a fost transformată, după cucerirea ei de către Traian, în............................................ V. Scrieţi în ce secole se încadrează anii: 1330, 1456, 1500, 2001, 98, 271. VI. Descrieţi în câteva propoziţii un monument, o cetate, un exponat de muzeu care v-a impresionat. Punctajul acordat este: Subiectul I.---1p Subiectul II—1 p. Subiectul III—2p. Subiectul IV—1 p. Subiectul V—2p. SubiectulVI—2P. Se acordă 1 p. din oficiu TEST DE EVALUARE INIŢIALǍ Clasa a IX a I. Alege varianta corectă: 1. Ce istoric antic îi numeşte pe daci ,,cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci’’? a) Herodot; b) Strabon; c) Dio Cassius. 2. Precizaţi numele marelui preot, sfetnic al lui Burebista: a)Deceneu; b) Diurpaneus; c) Duras. 3. Retragerea administraţiei şi armatei romane din provincia Dacia s-a realizat în anului: a)106; b)117; c) 271. 4. Termenul care desemnează aducerea unor colectivităţi umane pentru a popula teritoriile cucerite este: a) colonizare; b) romanizare; c) urbanizare. II.Completează spaţiile lipsă: Statul medieval Ţara Românească a fost condus de Basarab I în prima jumătate a secolul al.... Moldova în timpul lui Ştefan cel Mare se întindea la răsărit până la râul ........ Procesul de formare a unui popor se numeşte ............ România a participat la primul război mondial între anii............... III.Citiţi textul şi răspundeţi la întrebări: ,, Pentru realizarea idealului de unire e nevoie de tot poporul românesc, iar poporul românesc se cuprinde în acei cari ţin arma în mână, în cei cari le dau tot sprijinul pentru a o putea întoarce împotriva duşmanului şi în acei cari trăiesc numai spre a admira acest eroism, a-i culege roadele pentru popor şi a da mână de ajutor cari este trebuitoare pentru a garanta victoria. În acest popor partea cea mai vrednică de iubire şi partea cea mai puţin îndreptăţită este ţăranul nostru.’’ N.Iorga, Pagini alese 1. Ce război credeţi că invocă Iorga în acest text? 2. Ce reformă se sugerează, aplicată după acest război? 3. Cum s-a numit conducătorul României în timpul căruia s-a participat la acest război? 4. Ce în seamnă ,,neutralitate’’ în cazul unui război? IV.Folosiţi în propoziţii următorii termeni: adunare ad-hoc, revoluţie, condtituţie, regat. V. Elaboraţi un eseu de o pagină despre ,,Formarea statelor medievale româneşti’’ având următorul plan de idei: 1.Tradiţia istorică a întemeierii. 2.Asemănări şi deosebiri între procesul de formare a statului medieval Ţara Românească şi Moldova. 3.Formarea Transilvaniei. 4.Formarea Dobrogei. Punctajul acordat este: Subiectul I.---1p Subiectul II—2p. Subiectul III—2p. Subiectul IV—1 p. Subiectul V—3 p. Se acordă 1 p. din oficiu IV.3 Noul curriculum de istorie –modalităţi practice de aplicare a lui la clasele de gimnaziu Drumul de la curriculum intenţionat, descris prin documentele normative elaborate de Ministerul Învăţământului, acele ,,programe şcolare ’’, către aplicarea în practică trece prin etapa elaborării proiectării didactice; aceasta se realizează de fiecare profesor în mod creator, individualizat, personalizat, conform principiului flexibilităţii. Totuşi obiectivele generale şi specifice prevăzute pentru gimnaziu, competenţele şi atitudinile vizate pentru liceu sunt unice, deci trebuie respectate de ori ce cadru didactic ce predă istoria. Programa, numită altădată analitică, pentru că trebuia respectată cu sfinţenie, devenită cadru orientativ, prevede: obiectivele cadru, cele de referinţă, exemple de activităţi de învăţare, conţinuturi ale învăţării şi standarde curriculare de performanţă. Practic orice profesor de istorie trebuie să parcurgă cu elevii săi aceste obiective, aceste conţinuturi diferenţiate alr învăţării, atingând standardele de performanţă impuse. Apar diferenţieri privind conţinuturile datorită numărului de ore ce se alocă istoriei în fiecare şcoală în funcţie de profilul ei, conform cu decizia fiecăreia, deci în sistemul curiculumului extins, la decizia şcolii, programa pentru trunchi comun prevăzând teme de aprofundare sau de extindere, notate diferit, cu asterisc; curriculum care include opţionalele la nivelul disciplinei reprezintă încă o posibilitate dată elevilor şi profesorilor de a aloca mai mute ore disiplinei de învăţământ respective. În contextul reformei implementate in ultimii ani în învăţământul românesc, noul curriculum pentru istorie are ca obiective prioritare generale integrarea istoriei naţionale în cea europeană şi universală, precum şi conturarea unui nou profil de formare al tânărului adolescent. Absolventul învăţământului obligatoriu, adolescentul de 14-15 ani, trebuie să demonstreze gândire creativă, să folosească diferite modalităţi de comunicare în situaţii reale, să înţeleagă sensul apartenenţei la diverse tipuri de comunităţii, să demonstreze capacitate de adaptare la situaţii diferite, să contribuie la construirea unei vieţi de calitate, să înţeleagă şi să utilizeze tehnologiile în mod adecvat, să-şi dezvolte capacităţile de investigare şi să-şi valorizeze propria experienţă, să-şi construiască un set de valori individuale şi sociale. Astfel au fost integrate în cursul orelor de istorie universală şi evenimente concomitente din istoria naţională pentru ca elevul să îşi poată reprezenta mai bine contemporaneitatea unor personalităţi, a unor fapte istorice din diferite ţări, comparând asfel nivelurile lor de dezvoltare. De exemplu la lecţia despre Imperiul Roman, extinderea sa teritorială, se vorbeşte şi despre cucerirea Daciei de către Traian deşi nu în amănunţime, pentru că se reia la istoria românilor în clasa a VIII a, timpul nepermiţând abordarea detaliată a temei, dar acest act istoric este important şi din perspectiva romanilor şi din perspectiva dacilor, respectiv a urmaşilor lor, noi, cei de azi. La lecţia de la clasa a VII a despre Revoluţiile de la 1848, reluată şi la liceu, despre aşa- numita,, primăvară a popoarelor’’ , se discută şi despre cazul ţărilor române la momentul 1848. La lecţia despre iluminism de la clasa a VII a se realizează şi studiul de caz privind ,,Iluminismul în ţările române’’. Se face astfel o paralelă între cultura modernă din Europa occidentală, cea răsăriteană, precum şi cea din ţările române. La lecţia ,,Societatea feudală’’ de la clasa a VI a se studiază şi situaţia ţărănimiii transilvane în secolele XIV-XV. Redăm în continuare un exemplu de proiect al unitătilor de învăţăre utilizat de noi la clasa a VII a, unde am valorificat şi texte din opera lui Iorga, Pagini alese. Nr. crt. Conţinuturi Ob. de ref. Activităţi de invăţare Resurse Evaluare 1. Lumea la inceputul sec.XX 1.1. 2.1 3.1 Cunoaşterea unor aspecte despre viaţa in perioada modernă si contemporană Compararea diferitelor regiuni şi epoci istorice Utilizarea limbajului istoric adecvat Fişe Texte Hărţi istorice Manuale iniţială 2. Europa intre absolutism şi liberalism. Stat şi naţiune 4.1 1.1 Realizarea unor scheme, a unor corelaţii logice intre evenimente Hărţi Scheme Formativ-continuă 3. Civilizaţia la răscruce. Primul război mondial 4.2 4.3 Inţelegerea naturii raporturilor interumane , a cauzelor marilor conflagraţii mondiale Ilustraţii Texte Formativă 4. Democraţie şi totalitarism 5.1 5.2 5.3 Analiza unor evenimente istorice folosind surse adecvate. Folosirea limbajului adecvat in cadrul unei prezentări de text Texte Crestomaţii Ilustraţii 5 6. Al doilea război mondial Lumea postbelică 6.1 6.2 7.1 7.2 Analiza unor evenimente istorice Utilizarea dialogului intercultural Stabilirea unor relaţii logice intre cauzele şi efectele unor evenimente istorice Crestomatii Manuale Ilustraţii Texte Fişe Finală LICEUL DE ARTĂ PROF.GIGI STANCIU CONSTANŢA CLASA a VII a ISTORIE UNIVERSALĂ CURRICULUM NUCLEU AN ŞCOLAR 2005-2006 PROIECTUL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE IV.4 Proiecte de tehnologie didactică Spre deosebire de proiectarea tradiţională centrată pe lecţie(ora de curs), proiectarea unităţii de învăţare are următoarele avantaje: ---creează un mediu de învăţare coerent pe termen mediu şi lung; ---implică elevii în ,,proiecte de învăţare personale’’, în rezolvarea de probleme cu accent pe explorare şi reflecţie; ---dă pespectivă lecţiilor, le dă unitate şi continuitate. Proiectul de tehnologie didactică, sau mai simplu de lecţie, oferă profesorului posibilitatea de a reflecta şi de a căuta surse bibiliografice adecvate fiecărei lecţii, iar pentru controlul eficienţei demersului didactic reprezintă o oglindă, o fotografiere a întregii lecţii. Proiectul de lecţie include în stuctura sa toate elementele necesare unei bune desfăşurări a activităţii didactice, de aceea rămâne un instrument valoros în pregătirea acesteia, dar şi o modalitate de control eficientă a profesionalismului cadrului didactic. Am inserat în lucrarea noastră exemple de proiecte utilizate la o lecţie de dobândire de cunoştinţe şi fornare de priceperi şi deprinderi şi la una de consolidare şi verificare. PROIECT DE LECŢIE DATA : 9 .03. 2006 ŞCOALA: Liceul de Artă---Constanţa PROFESOR: Stanciu Gigi CLASA : a VIIa B [curriculum nucleu-1 h pe sặptămậnă ] ARIA CURRICULARĂ: Om şi societate DISCIPLINA : Istorie universală antică UNITATEA DE ÎNVĂŢARE : Grecia antică TEMA LECŢIEI : Formarea polisului. Marea colonizare grecească. Coloniile din Dobrogea TIPUL LECŢIEI : mixtă DURATA : 50’ LOCUL DE DESFĂŞURARE: cabinetul de istorie OBIECTIVUL GENERAL: de a cunoaşte procesul de formare a oraşelor –state greceşti şi a coloniilor; de a înţelege modul de viaţă al oamenilor din Grecia antică. OBIECTIVELE OPERAŢIONALE: O1- să utilizeze în contexte noi termenii istorici: polis, democraţie, cetăţean, barbar, colonizare, metropolă; O2- să argumenteze necesitatea fondării coloniilor greceşti; O3- să indice pe hartă teritoriul Greciei antice şi coloniile ei; O4- să dovedească deprinderi de muncă independentă cu fişe şi hărţi ; O5 -să recunoască într-un text istoric noţiunile învăţate pe parcursul lecţiei. OBIECTIV AFECTIV-COMPORTAMENTAL: O6-- educarea interesului pentru istorie, a curiozităţii cognitive, a gândirii critice. STRATEGII DIDACTICE : METODE, PROCEDEE : munca independentă[M1], conversaţia euristică[M2], explicaţia[M3], lucrul cu harta[M4], învăţarea prin descoperire[M5] MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMǍNT : -,,Istorie’’, manual pentru clasa a VII a,( autori: Florin Constantiniu, Norocica- Maria Cojescu, Alexandru Mamina), Editura Corint, Bucureşti,2000. -texte cu continul istoric; - ilustraţii; -hartă. BIBLIOGRAFIE -- ,,Istorie ‘’[manual preparator pe baza tuturor manualelor alternative ale ciclului gimnazial], Editura Niculescu, Bucuresti, 2001 ---Nicolae Iorga , Materiale pentru o istoriologie umană, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1968. Nr crt. Evenimentele didactice (secvenţele,momen-tele lecţiei) Ob op Activitatea desfăşurată de Profesor elevi Metode, procedeemodali-tăţi Mijloace de învă-ţă mânt 1 Momentul organizatoric Prezenta elevilor. 2 Verificarea cunoştinţelor anterioare Se poartă o discuţie despre formarea poporului grec şi condiţiile sale de mediu. Elevii răspund la întrebările adresate frontal. M2 3 Anunţarea temei şi a obiectivelor propuse Se scrie pe tablă şi în caiete titlul lecţiei. M1 Cretă, tablă 4 Dirijarea învăţării Profesorul prezintă noţiunile istorice noi, le explică. Li se cere să citească şi să răspundă la întrebările referitoare la marea colonizare greacă: din ce cauze s-a realizat acest proces, ce urmări a avut el. Elevii îşi notează vocabularul în caiete. Urmăresc pe hartă Greciei antice, apoi localizează coloniile. Se denumesc coloniile din Marea Neagră cu numele lor antic şi cu cel contemporan. Se citesc textele din manual despre colonizarea greacă şi se compară cu modalităţile de populare a oraşelor din alte regiuni ale Orientului Antic. Elevii povestesc legenda întemeierii Tomisului, făcând precizarea că este o legendă totuşi. M1 M4 Fişe, caiete Harta din manual şi din Atlas istoric 5 Realizarea feed-back-ului Se folosesc fişe cu texte din opera lui Iorga. Elevii răspund la întrebările adiacente textului. M1 M5 fişe 6 Aprecieri finale Sunt notaţi elevii activi. Elevii prezintă carnetele. 7 Asigurarea transferului de cunoştinţe Tema pentru acasă: ex. 4 din manual, p. 56 manual PROIECT DE LECŢIE DATA : 14.02.2006 ŞCOALA: Liceul de Artă---Constanţa PROFESOR: Stanciu Gigi CLASA : a VIIIa [curriculum nucleu-1 h pe sặptămậnă ] ARIA CURRICULARĂ: Om şi societate DISCIPLINA : Istoria românilor UNITATEA DE ÎNVĂŢARE : Ţările române şi statele vecine între diplomaţie şi confruntare TEMA LECŢIEI : Fapta lui Mihai Viteazul TIPUL LECŢIEI : predare-învăţare DURATA : 50’ LOCUL DE DESFĂŞURARE: cabinetul de istorie OBIECTIVUL GENERAL: Receptarea noilor realităţi existente în ţările române în timpul domniei lui Mihai Viteazul. OBIECTIVELE OPERAŢIONALE: O1--să definească şi să utilizeze termenii istorici daţi în contexte noi (regim tributar, regim vasalic, capitulaţii); O2- să prezinte cronologic evoluţia evenimentelor din timpul domniei lui Mihai ; O3- să expună cauzele, forţele participante şi condiţiile specifice ale unirii săvârşite de domnitorul român; O4-să reţină importanţa şi urmările unirii de la 1600; O5-să discute pe baza textelor ; O6 -să urmărească pe hărţi traseul campaniei militare întreprinse de Mihai; O 7 -să realizeze o bandă cronologică cu principalele momente ale domniei; O8-să recunoască o ilustraţie. OBIECTIV AFECTIV-COMPORTAMENTAL O9- educarea interesului pentru istorie, a gândirii critice. STRATEGII DIDACTICE : METODE, PROCEDEE : munca independenta[M1], conversatia[M2], explicatia[M3], lucrul cu harta[M4], învăţarea prin descoperire[M5] MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMǍNT : -,,Istorie’’, manual pentru clasa a VIII a, Ed.Sigma, p.56-57 -,,Istorie’’, manual pentru clasa a VIII a, Ed. Humanitas, p. 72-73 -texte cu continul istoric; - ilustratii; -harta ţărilor române sub Mihai Viteazul după Mihai Manea, Adrian Pascu, Atlas şcolar de istorie universală,p. 32-33 BIBLIOGRAFIE -- ,,Istorie ‘’[manual preparator pe baza tuturor manualelor alternative ale ciclului gimnazial], Editura Niculescu, Bucuresti, 2001 --Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999, p. 122-134 --Georgescu, V., Istoria românilor. De la origini până în zilele noastre, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 54-68 (pentru înţelegerea contextului general) --Panaitescu, P.P., Mihai Viteazul, Ed. Corint, Bucureşti, 1992, passim -- Iorga , N. Istoria lui Mihai Viteazul,Editura Militară , Bucureşti, 1968. Nr crt. O bi ec ti ve Activitatea desfăşurată de Profesor elevi Metode, procede, modali tăţi Mijloace de învăţă mânt 1. Moment organizatoric(1min): Notarea absenţelor pregătirea mijloace lor de învăţă mânt. catalog 2. Verificarea cunoştinţelor ancoră (2 minute). Sunt întrebaţi despre luptele marilor noşti voievozi , despre cauzele acestor lupte. Elevii îşi reamintesc momentele importante ale luptei poporului român sub conducerea marilor voievozi pentru menţinerea integrităţii statale, pentru păstrarea religiei ortodoxe. Sunt menţionaţi astfel Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare. M2 ilustraţii 3. Anunţarea temei şi prezentarea obiectivelor lecţiei (5minute) Eleviilor li se cere să noteze în caiete ceea ce se scrie la tablă:titlul lecţiei noi. Obiectivele lecţiei se prezintă oral. Tabla, creta, caietelel elevilor 4. Dirijarea învăţării (30 minute) Elevilor li se dau fişele care conţin cronologia domniei lui Mihai Viteazul şi se discută fiecare etapă, se valorifică textele din manual şi cel din opera lui Iorga, se compară atitudinea istoricului amintit cu cea a lui Nicolae Bălcescu. Se observă traseul parcurs de până la realizarea ,,pohtei ce am pohtit’’. Se citesc de pe fişă cuvintele noi, se formulea-ză cu ele propoziţii. Elevii citesc cu voce tare, pe rând evenimentele domniei, notează în caiete momentele mai importante, răspusurile la întrebări de gândire, schema lecţiei prezentată pe tablă de profesor. Elevii studiază harta epocii din atlasul istoric. M4 M3 M4 M2 Fişe conţi-nând cronolo-gia domniei lui Mihai Viteazul Fişe cu texte Atlasul istoric Fişe cu vocabu-larul 5. Asigurarea feed-back-ului uliu (5 minute) Se folosesc fişe cu metoda ,,ciorchinelui’’, pornind de la cuvântul ,, unire’’. M1 fişe 6 Aprecieri şi recomandări (2 minute) Sunt notaţi elevii care au răspuns, li se fac precizări despre ce se aşteaptă pe viitor de la ei în cursul orelor. Elevii îşi aduc carnetele de elev sau ascultă aprecierile profesorului. M2 7 Asigurarea transferului (5 minute) Tema pentru acasă este specificată întrebarea 2 din manual, de la sfârşitul lecţiei,p. 80 Elevii îşi notează în caiete. SCHEMA LA TABLĂ MIHAI VITEAZUL (1593-1601) 1. Contextul internaţional la sfârşitul secolului al XVI-lea • Ţările Române se aflau sub dominaţie otomană la mijlocul secolului al XVI-lea • Trecere de la regim tributar la regim vasalic (dominaţie politică şi economică directă); intenţia de a le transforma în paşalâcuri • Raporturile turco-româneşti erau reglementate prin acte numite capitulaţii • Pericole externe: - Imperiul otoman (apogeu în timpul lui Soliman Magnificul) - Polonia - Imperiul Habsburgic • Transformarea Ungariei în paşalâc şi a Transilvaniei în principat autonom sub suzeranitate otomană au dus la prăbuşirea sistemului de alianţe ale statelor creştine, pe care se baza politica de cruciadă 2. Lupta antiotomană a. Prima etapă - aderarea la Liga Creştină (Statul Papal, Spania, Austria, Toscana, Modena, Ferrara), alături de principele Transilvaniei (Sigismund Bathory) şi domnitorul Moldovei (Aron-vodă) - declanşează răscoala antiotomană (Bucureşti-1594 şi linia Dunării, excepţie Giurgiu) - este nevoit să încheie tratat de alianţă cu principele Sigismund Bathory (Alba Iulia, mai 1595), deşi devenea vasal (la fel va proceda şi domnitorul Moldovei, Ştefan Razvan) b. A doua etapă - începe lupta directă – Călugăreni (aug.1595) Giurgiu (oct.1595, aici au participat armatele reunite ale celor trei ţări româneşti) - în urma victoriilor – obţinerea independenţei - pace cu Imp. Otoman (1597), cu condiţia plăţii tributului - 1598 – tratat cu împăratul habsburg Rudolf al II-lea (recunoştea domnia ereditară a lui Mihai, anula tratatul de vasalitate cu Sigismund Bathory) 2. Unirea Ţărilor Române sub Mihai Viteazul • Cauza – destrămarea frontului antiotoman pe care-l formau cele trei ţări române, prin numirea unor domni filopoloni sau filoturci (Andrei Bathory în Transilvania – filoturc; Ieremia Movilă în Moldova – filopolon; Polonia chiar dorea să ofere tronul Ţării Româneşti lui Simion Movilă) – era necesară refacerea lui pentru a putea rezista în faţa turcilor. a. Transilvania - 1599- bătălia de la Şelimbăr - 1 nov. – în Alba Iulia - Măsuri: -recunoscut principe de Dieta Transilvaniei -acordă drepturi tuturor satelor româneşti şi preoţilor români -sprijină biserica ortodoxă română -danii către bisericile româneşti -a scutit de robotă preoţii români -nemulţumeşte astfel pe împărat şi nobilii maghiari a. Moldova - mai 1600 intră în Moldova - este acceptat ca domn, în locul lui Ieremia Movilă - 27 mai 1600 – titulatura de domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei (pentru prima dată de la vechea Dacie) b. Destrămarea unirii - unirea nemulţumeşte: Imp. Otoman, Imp. Habsb. şi Polonia nu doreau un alt stat puternic în zonă; nobilii maghiari nu acceptau stapânirea română şi îl trădează, închinându-se împăratului habsburgic - sept.1600 – înfrângerea de la Mirăslău (în faţa generalului Basta trimis de împăratul habsb. şi armata nobililor maghiari) - în Moldova revine Ieremia Movilă, cu ajutorul polonezilor - în Ţara Românească, polonezii îl instalează pe tron pe Simion Movilă - Mihai ia drumul pribegiei – la împăratul Rudolf al II-lea (îl va ajuta deoarece nobilii din Transilvania se răasculaseră şi împotriva lui şi îl readuseseră pe principele Sigismund Bathory, fără acceptul împăratului) - armata lui Mihai şi a fostului său inamic, generalul Basta, înving armata lui Sigismund Bathory la Guruslău (1601) - Mihai e readus pe tronul Ţării Româneşti, dar nu va apuca să se bucure de victorie, fiind ucis mişeleşte în complotul organizat de generalul Basta, pe Câmpia Turzii (capul luat de boierii Buzeşti, credincioşi lui, şi îngropat la Mănăstirea Dealu) 3. Importanţa domniei - s-a integrat Ligii creştine, la fel ca ceilalţi domnitori români; - a iniţiat mişcarea de eliberare a popoarelor din Balcani; - a organizat un front unit antiotoman; - a recâştigat independenţa Ţării Româneşti; - a realizat prima unire politică a celor trei ţări române. 4. Concluzie: fapta sa a constituit un ideal pentru generaţiile care au urmat. FIŞA 1 VOCABULAR Autonomie – drept al unui stat (regiune)de a se administra după legile proprii în cadrul unui regim de dominaţia instaurat de o altă putere Capitulaţii – convenţii încheiate de Ţările Române cu Imperiul otoman ce cuprindeau privilegii recunoscute acestora în schimbul a diverse obligaţii Cruciadă – expediţie militară iniţiată de Biserica catolicăşi organizată cu ajutprul unor state medievale creştine împotriva otomanilor Liga Creştină – coaliţie antiotomană formată din Imperiul Habsburgic, Statul Papal, Spania, ducatele italiene Parma, Modena, Ferrara, Toscana, la care au aderat Transilvania, Moldova şi Ţara Românească (sfârşitul secolului al XVI-lea) Regim tributar – sistem de raport al Ţărilor Române cu Imperiul otoman prin care acestea îşi răscumpărau pacea prin tribut, menţinându-şi structurile politice independente în raport cu Poarta, dar obligându-se să nu întreprindă acţiuni ostile împotriva sa Regim vasalic – formă de dependenţă politică specifică dreptului feudal în care statul dependent (vasal) se obliga să fie loial statului suzeran şi să-i dea ajutor militar şi o contribuţie bănească Suzeranitate – control exercitat de un stat asupra altuia, lipsit de independenţă, dar care-şi păstrează autonomia internă Tribut – dare, obligaţie (percepută de obicei în bani) plătită de un stat vasal statului suveran Vasalitate – situaţie de dependenţă politică a unui stat faţă de altul mai puternic, cu păstrarea autonomiei. FIŞA 2 CRONOLOGIE 1593 – banul Craiovei ajunge domnitor al Ţării Româneşti, „cumpărând” bunăvoinţa sultanului 1594 – răscoala antiotomană 1595 – luptele de la Călugăreni şi de pe linia Dunării 1597 – pacea cu turcii 1598 - tratat cu Imperiul habsburgic 1599 – victoria de la Şelimbăr şi intrarea în Alba Iulia 1600 – unirea cu Moldova 1600, sept – destrămarea unirii (înfrângerea de la Mirăslău) 1601 – victoria de la Guruslău şi asasinarea lui Mihai Viteazul pe Câmpia Turzii PROIECT DE LECŢIE DATA : 14.02.2006 ŞCOALA: Liceul de Artă---Constanţa PROFESOR: Stanciu Gigi CLASA : a IX a [curriculum nucleu-1 h pe sặptămậnă ] ARIA CURRICULARĂ: Om şi societate DISCIPLINA : Istoria Universală UNITATEA DE ÎNVĂŢARE : Civilizaţii ale Antichităţii. Lumea romană TEMA LECŢIEI : Organizarea statului roman antic (Evoluţia instituţiilor politice) TIPUL LECŢIEI : de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor DURATA : 50’ LOCUL DE DESFĂŞURARE: cabinetul de istorie OBIECTIVUL GENERAL: de a selecta, de a interpreta, de a structura şi de a realiza articulaţii între datele, faptele şi fenomenele istorice specifice evoluţiei organizării politice a statului antic roman, de la Regat la Republică şi Imperiu, de a compara Roma Antică cu Orientul şi Grecia Antică. OBIECTIVELE OPERAŢIONALE: O1--să definească şi să utilizeze adecvat limbajul de specialitate în comunicarea cunoştinţelor, operând corect cu noţiunile privind evoluţia organizării politice din antichitatea romană, vizate de tema de recapitulare: rege, Senat, patrician, plebeu, consul, tribun al poporului, secesiune, triumvirat, dictator, Principe, magistraţi, plebiscite, Imperator, Augustus; O2-să prezinte instituţiile Romei regale, Republicii romane şi Imperiului Roman, încadrând corect în spaţiu şi timp fiecare perioadă; O3-să compare instituţiile statului roman cu cele întâlnite în Orientul sau Grecia Antică, evidenţiind asemănări şi deosebiri; O4-să explice cauzele care au dus la schimbările apărute în timp în cadrul organizării politice ale Romei Antice; O5-să facă distincţia între legendă şi adevăr în interpretarea izvoarelor istorice; să discute pe baza textelor ; O6 -să evidenţieze aspecte importante pe plan legislativ din istoria statului roman antic; O 7 -să localizeze pe hărţile istorice etapele evoluţiei teritoriale ale Romei antice sesizând interdependenţa cu modificările apărute în funcţionarea instituţiilor statului; O8-să compare organizarea statului roman din timpul regalităţii, a Republicii cu cea din timpul Imperiului. OBIECTIV AFECTIV-COMPORTAMENTAL O9- educarea interesului pentru istorie, a gândirii critice. STRATEGII DIDACTICE : METODE, PROCEDEE : conversaţia euristică, expunerea sistematică a cunoştinţelor, demonstraţia cu ajutorul hărţii , imaginilor şi lecturii, explicaţia, comparaţia, problematizarea, redescoperirea. MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMǍNT : --Harta istorică murală Imperiul Roman, Planşa Imperiul Roman în anul 117 d.H; --Atlas şcolar de istorie universală, autori A. Bălan, O. Ioniţă, Bucureşti, 2003, p. 9, 10 BIBLIOGRAFIE: --Pierre Grimal, Civilizaţia romană, Editura Minerva, Bucureşti, 1973 -- Ovidiu Drîmba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985 --Nicolae Iorga, Istoria poporului românesc, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985 Obiecti vul Planul de recapitula re Activitatea desfăşurată de Metode, procedee, modalităţi Mijloace de învăţământ Profesor Elevi 1.Forme ale organizării statului roman - Precizaţi care au fost formele de organizare ale statului roman antic. Statul roman antic a cunoscut mai multe forme de organizare: Regatul, Republi- ca şi Imperiul, cu cele două perioade: Principatul şi Dominatul. Conversaţia Expunerea Harta istorică murală Impe- riul RomanPlanşa Impe- riul Roman în anul 117. 5 10 6 1 2 1 3 2 2 2. Roma regală - Care este perioada în care statul roman a fost regat? - Ce întindere teritorială avea Regatul Roman? -Care erau principalele instituţii de conducere ale regatului roman? -Ce atribuţii aveau fiecare dintre ele? -Cine mai primeşte în istoria Romei titlul de Părinte al Patriei? - Comparaţi statutul regelui roman cu cel al suveranilor din Orientul Antic şi Sparta. -Care erau componenţa şi atribuţiile Senatului? Care era rolul Adunării poporului? - Roma regală ocupă perioada de la întemeierea cetăţii, 753 î.H., la 509 î.H.. La conducere au fost şapte regi: doi latini, doi sabini, trei etrusci. Celebritatea legendei fondării Romei de către cei doi fraţi, Romulus şi Remus este întregită de descoperirile arheologice. - Cetatea Roma se întindea pe cele şapte coline (Palatin, Capitoliu, Quirinal, Viminal, Esquilin, Caelius, Aventin), la circa 15 km. de vărsarea Tibrului în mare. Instituţiile de conducere ale Romei regale erau: regele, Senatul, Adunarea poporului. Regele era ales dintre patricieni de Adunarea poporului. Avea ca atribuţii: comandant militar, judecător, mare preot. In calitate de Părinte al Patriei el păstra focul veşnic şi tezaurul cetăţii. - Pentru a sublinia rolul împăratului în organizarea statului, acest titlu onorific i se acordă lui Octavianus Augustus. - Regele roman era ales de Adunarea poporului şi supravegheat de Senat, putând fi alungat sau nereales (Tarquinius Superbus). În Orientul Antic regele era considerat zeu, oamenii acceptând puterea absolută a monarhului. În fruntea statului spartan se găseau doi regi ereditari- judecători şi şefi ai armatei. -Senatul(Sfatul Bătrânilor) reunea capii ginţilor, era sfătuitor al regelui, prelua conducerea dacă regele murea fără să-şi fi desemnat succesorul, era alcătuit din 300 de patricieni. -Cetăţenii romani(patricie- nii şi clienţii) formau Adunarea poporului, care alegea regele şi îi aproba prin aclamaţii propunerile. Conversaţia Expunerea Conversaţia Demonstraţia Redescoperi-rea Expunerea Conversaţia Conversaţia Redescoperi-rea Conversaţia Demonstraţia Comparaţia Conversaţia Expunerea Demonstraţia Conversaţia Expunerea Harta murală istorică Impe- riul RomanPlanşa Impe-riul Roman în anul 117 Atlase istorice p.9-10 Atlase istoricep.9, Harta murală Impe riul Roman Atlase şcolare p.9-10 Manu al, lectura de la p.109 (frag ment din Istoria roma nă, Th. Momm sen) Harta murală istorică Imperiul RomanPlanşa Impe-riul Roman în anul 117, Atlase istorice p.9-10 4 2 6 9 2 1 1 2 4 7 10 7 3 4 1 4 2 10 4 7 3. Republica romană - Care a fost cauza renunţării la forma de conducere regală şi instalării republicii? -Cât durează în timp perioada Republicii romane? - Care a fost întinderea teritorială a statului roman în această perioadă? -Ce însemnate a avut cucerirea provinciilor romane? -Care erau principalele instituţii de conducere ale Republicii Romane? - Ce atribuţii aveau aceste instituţii de conducere? -Când apare magistratura de tribun al poporului? Ce rol a avut ea? - Ce au reprezentat Legile celor XII table ? - A fost Roma o republică democratică precum Atena din Grecia Antică ? - Dacă la începutul Republicii, consulii şi dictatorii sunt aleşi pe un timp limitat, la un moment dat acest lucru se schimbă. Când şi cu ce prilej ? -Ce noi instituţii îşi fac apariţia spre sfârşitul republicii? Cine a fost Cezar? -Ce urmări au avut modificările introduse în conducerea statului roman de către Cezar? -Adunarea poporului condusă de patricieni alungă ultimul rege etrusc Tarquinius Superbus, care a domnit ca un tiran şi refuză să mai aleagă un alt rege. -Republica romană se menţine ca formă de organizare a statului din anul 509 î.H. până în 27 î.H.. -În secolele III-II î.H., Roma devine stăpână a Peninsulei Italice şi a altor teritorii pe care le transformă în provincii: Sicilia, Spania, Corsica, Macedonia, Grecia, Sardinia, Africa(Cartagina) Asia(Pergam), Galia, Egipt, Britannia. - Roma îşi extinde stăpânirea pe trei continente, creşte numărul provinciilor romane, al militarilor şi funcţionarilor însărcinaţi cu apărarea şi administrarea teritoriilor cucerite, economia romană se dezvoltă, cultura şi civilizaţia romană se dezvoltă în urma contactelor cu alte civilizaţii. -Republica Romană era condusă de Senat, Adunarea poporului, magistraţi. În perioada de criză a Republicii apare instituţia dictatorului pe viaţă(Sylla-88 î.H., Cezar-45 î.H) şi cea a triumviratului(60 î.H şi 45î.H) -Senatul, alcătuit dun foşti magistraţi, era principala instituţie în stat, care se ocupa cu politica internă şi externă a statului. Adunarea poporului, alcătuită din toţi cetăţenii romani, alege anual magistraţii şi votează legile. Cele mai importante magistraturi erau: doi consuli, aleşi anual, ajutaţi de doi chestori în probleme financiare. În caz de primejdie, consulii îşi încetau activitatea şi se alegea un dictator, cu puteri nelimitate pentru şase luni. Alţi magistraţi erau pretorii, censorii, edilii, regele religios. -În urma confruntărilor dintre plebe şi patricieni(Muntele Aventin), oamenii liberi au obţinut drepturi politice, cum a fost acela de a fi reprezentaţi de către doi tribuni în Senat(drept de veto). Dintre aceştia, mai renumiţi au fost fraţii Tiberius şi Caius Gracchus, care vor încerca să îmbunătăţească soarta poporului sărac, dar patricienii se vor împotrivi cu atâta îndârjire, încât fraţii Gracchi îşi vor pierde viaţa luptând pentru ideile lor. - Prin lupta lor, plebeii au obţinut alcătuirea primelor legi scrise din Roma Antică numite Legile celor XII table. Astfel, patricienii numai puteau judeca după bunul lor plac. Scris pe XII table de aramă, acest cod de legi este expus în for pentru a fi cunoscut şi dezbătut de toţi cetăţenii. Din fragmentele care s-au păstrat şi din scrierile antice ne putem da seama de importanţa lor (Titus Livius – De la fundarea Romei) - Roma a fost o republică aristocratică, deoarece Senatul era alcătuit din şefii ginţilor patriciene, ocuparea funcţiilor de conducere era condiţionată de avere, iar Adunarea poporului era controlată tot de patricieni. În Atena conducerea se făcea prin participarea întregului popor cu discutarea problemelor şi luarea de hotărâri în cadrul Adunării poporului. -În timpul consulatului lui Marius (107 î.H) în urma reformei sale militare, armata de cetăţeni romani se transformă în armată de mecenari. Oricine avea bani putea să-şi formeze o armată şi să o folosească pentru propria lui glorie, fie pentru a câştiga puterea, ceea ce va grăbi începutul sfârşitului republicii. (războaiele civile) -Sfârşitul Republicii este anunţat şi de autoproclamarea ca dictator pe viaţă a lui Sylla în 88 î.H şi a lui Cezar în 45 î.H. În 60 î.H se constituie primul triumvirat (Pompeius, Crassus, Cezar), iar în 44 î.H al doilea triumvirat (Octavianus, MarcusAntonius, Lepidus). Acestea nu vor putea opri sfârşitul Republicii. -Puterea în stat se concentrează în mâna unei singure persoane ceea ce va duce la schimbarea formei de conducere a Romei. Expunerea Conversaţia Demonstraţia Conversaţia Demonstraţia Redescoperi- rea Problemati-zarea Conversaţia Demonstraţia Conversaţia Expunera Demonstraţia Redescoperi-rea Conversaţia Expunerea Demonstraţia Redescoperi-rea Conversaţia Expunerea Problematizarea Comparaţia Conversaţia Expunerea Conversaţia Redescoperi-rea Expunerea Conversaţia Expunerea Demonstraţia Harta Impe-riului RomanAtlase istorice a.9-10 Harta murală istorică Impe-riul RomanPlanşa Imperiul Roman în anul 117 Atlase istorice p.9-10 Harta murală istorică Impe-riul RomanPlanşa Impe-riul Roman în anul 117 Atlase istorice p.9-10 Harta murală istorică Impe-riul RomanPlanşa Imperiul Roman în anul 117 Atlase istorice p.9-10 Harta murală istorică Imperiul Roman, Planşa Imperiul Roman în anul 117, Atlase istorice, p.9- 10 4. Imperiul Roman - Când şi pentru ce perioadă se instalează Imperiul ca nouă formă de conducere a Romei? - Care este întinderea teritorială a Imperiului Roman? - În timpul Imperiului se intensifică procesul de romanizare. Ce a însemnat acest lucru şi cine a contribuit la aceasta? - Care sunt instituţiile care conduc Imperiul Roman? Ce rol are şeful statului? - Ce se observă în comparaţie cu perioada Republicii? - Care este rolul Senatului? -Care sunt magistraturile Imperiale? - Care sunt titlurile oferite lui Octavianus Augustus? - Ce importanţă are domnia împăratului Traian? - Care este rolul Adunării poporului în perioada Imperiului? - Imperiul Roman durează din 27 î.H până în 476 d.H şi parcurge două etape: Principatul (27 î.H – 284 d.H) şi Dominatul (284 – 476 d.H) -În timpul Imperiului, statul roman se întinde de la Rin şi Dunăre până la Eufrat şi Deşertul Arabiei. Maxima extindere este atinsă în timpul lui Traian care cucereşte şi transformă în provincii Armenia, Mesopotamia, Asiria şi Dacia. Populaţia Imperiului era de 55 mil. locuitori, 30 de legiuni apărau un teritoriu cuprins între Scoţia şi Golful Persic, Carpaţii Meridionali, Sahara şi prima cataractă a Nilului. -Romanizarea a însemnat adoptarea de către populaţiile cucerite de romani a modului de viaţă, credinţelor, obiceiurilor şi limbii acestora. Principalii factori ai romanizării au fost coloniştii romani, armata şi administraţia romană. -- Şeful statului, Senatul, magistraţii, Adunarea poporului. Conducătorul statului se numeşte Princeps sau Imperator, este şef al armatei, numeşte senatorii, magistraţii şi propune legile. Imperiul Roman este condus de patru dinastii mai importante: Iulia Claudia, Flavia, Anntoninii, Severii. - Creşte rolul conducătorului statului şi scade importanţa Senatului, a vechilor instituţii republicane în general. -Senatul controlează magistraţii, elaborează legile dar îşi pierde treptat influenţa politică? - Au fost menţinute magistraturile: consuli, pretori, tribuni, edili, chestori, dar cele mai importante revin principelui – imperatorului. - Octavianus Augustus (27 î.H – 14 d.H) deţine toate funcţiile de conducere în stat dar păstrează neatinse instituţiile republicane. El este Augustus, Imperator, Princeps senatus, Tribun pe viaţă, Cenzor, Preot suprem. Prin reformele lui impune Pacea romană în întreg Imperiul. -Traian (98 – 117 d.H) considerat cel mai important cuceritor roman după Cezar, foarte respectat, a primit din partea Senatului titlul de Optimus Princeps. -Adunarea poporului funcţionează în continuare alegând magistraţi şi votând legi. Conversaţia Expunerea Conversaţia Expunerea Demonstraţia Redescoperirea Conversaţia Expunerea Conversaţia Convesaţia Demonstraţia Conversaţia Comparaţia Conversaţia Expunerea Demonstraţia Redescoperi-rea Harta Imperiului Roman, Planşa Imperiul Roman în anul 117, atlase istorice p. 9- 10 Harta istorică a Imperiului Roman Planşa Imperiul Roman în 117, atlase istorice p. 9 - 10 Harta istorică a Imperiului Roman Planşa Imperiul Roman în 117, atlase istorice p. 9-10 5. Concluzii - Cum se poate explica evoluţia instituţiilor de conducere ale statului Roman? -Datorită transformărilor ce au loc în societatea romană. Expansiunea teritorială creşte rolul armatei ce va conduce la apariţia conducă-torilor ce se impun prin forţă. Concentrarea puterii în mâinile împăratului rezistă până în secolul III când începe perioada de decădere a Imperiului Roman, fiind amplificată de atacurile popoarelor migratoare. Asigura-rea feed-back-ului Li se recomandă să citească din opera lui Iorga. Notează titlul operei. Aprecie-rea activităţii elevilor Notează elevii ce s-au remarcat la lecţie. Elevii aduc carnetele de elev. Temă pentru acasă Indică realizarea exerciţiului 2 de la p. 191 Notează tema pentru acasă. CONCLUZII Menirea unui profesor de istorie este în primul rând cea de formare de conştiinţe, pentru că istoria însăşi se doreşte a fi modelatoare de conştiinţe, iar cunoaşterea istoriei trebuie să contribuie la formarea personalităţilor morale, competente şi responsabile pentru viitorul omenirii. A cunoaşte opera şi viaţa unui mare român nu înseamnă a fi sclavul cultului personaliţii, această cunoaştere este doar o pildă de viaţă umană dusă în slujba adevăratelor valori, este doar un exemplu de dăruire neobosită unor idealuri de viaţă, neabătându-se de la ele, iar pentru tânăra generaţie poate însemna un îndemn la munca asiduă, la perseverenţă, la încredere în triumful binelui, al dreptăţii şi frumosului. A cunoaşte opera şi viaţa unui mare român înseamnă a fi patriot, iar a fi patriot nu este o valoare perimată, ci destul de actuală, deşi de unii demonetizată. Naţionalist sau nu, părtinitor sau nu, antisemit sau nu, mare în toate şi mic în fiecare în parte, aşa cum au spus despre el unii, Nicolae Iorga rămâne alături de Eminescu, Enescu, Brâncuşi în galeria marilor români ai tuturor timpurilor. Se cuvine deci să fim, elevi şi dascăli deopotrivă, cei care duc mai departe idealurile sale înalte, de cunoaştere cât mai veridică a trecutului, de înţelegere a legilor fireşti de dezvoltare a societăţii omeneşti în interacţiunea dintre istoria naţională şi cea universală. Considerând că în apropierea marilor spirite, a marilor oameni, nu se poate să nu te ,,contaminezi’’ puţin, într-un ceas fericit de reflexie, audiind în cadrul deosebit de generos al Muzeului de Artă din Constanţa interesantele opinii ale unor oameni de cultură din Clubul istoricilor ,,Nicolae Iorga’’, invitaţi de Primăria Constanţa şi Revista,,Tomis’’, cu ocazia Zilelor Constanţei, în mai 2004, am scris următoarea poezie, destinată deasemenea elevilor, celor care azi îşi caută repere: Trecut şi viitor Dar de ce-ar avea doar alţii Azi trecut şi mari eroi Când în piept ne arde încă Un stindard de nobil soi? Şi de ce să nu-nţelegem Că-ntr-o lume în unire Fiecare-avem un nume, O credinţă şi o fire? De ce trebuie întruna Să privim Apus sau Est Când în inimi sunt ascunse Cutezări de Everest? Nu suntem noi miez de lume, Nici hotar şi nici genune, Dar avem un rost prin veacuri, Printre oameni, printre nume. Să nu facem ca trecutul Să ne fie hop, ci punte Spre o lume viitoare Care pune preţ pe frunte! BIBLIOGRAFIE IORGA, N. –Locul românilor în istoria universală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985 -- Materiale pentru o istoriologie umană, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1968 -- Probleme de istorie universală şi românească, Fundaţia Culturală ,,Cuvântul’’, Vălenii de Munte, 1929 --Figuri reprezentative din istoria universală, --Bizanţ după Bizanţ, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972 -- Istoria poporului frances, Fundaţia Culturală ,,Cuvântul’’,Vălenii de Munte, 1919 -- Sinteza bizantină, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972 ---Istoria vieţii bizantine. Imperiul şi civilizaţia după izvoare, Editura Enciclopedică Romănă, Bucureşti, 1974 --Opere economice, --Istoria lui Mihai Viteazul, Editura Militară, Bucureşti, 1968 --Istoria bisericii române, Editura Gramar, Bucureşti, 1995 -- Istoria armatei româneşti, Editura Militară , Bucureşti, 1970 -- Istoria comerţului românesc, Editura Tiparul Românesc, Bucureşti, 1937 -- Istoria românilor,vol. I-VII, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1988-2002 -- Istoria românilor în chipuri şi icoane, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992 -- Istoria românilor prin călători, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1987 ---Locul românilor în istoria universală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985 -- Ce reprezentăm în Dobrogea, în ,,Neamul românesc’’, Vălenii de Munte, 1910 --Drepturile naţionale şi politice ale românilor din Dobrogea, Cultura Naţională, Bucureşti, 1928 --Istoria lui Ştefan cel Mare, Editura militară, Bucureşti, 1985 -- Studii şi documente cu privire la istoria românilor, Universitatea Bucureşti, 2005 -- Ultimele, Editura Scrisul Românesc, Bucureşti, 1978 -- O viaţă de om aşa cum a fost, Chişinău, Editura Universitas, 1991 - -Peisagii, Editura Cartimpex, Cluj, 1998 --Pagini alese, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1985 --Hotare şi spaţii naţionale. Afirmarea vitalităţii româneşti, Editura Porto- Franco, Galaţi, 1996 --- Amintiri despre Iorga, Editura Junimea, Iaşi, 1980 --,,Nicolae Iorga în iconografie’’-minialbum realizat de Asociaţia Culturală ,,Nicolae Iorga’’ Botoşani‚ cu sprijinul Casei Memoriale ,,Nicolae Iorga’’ Botoşani şi al Primăriei Botoşani --Premiul Naţional Nicolae Iorga, Asociaţia culturală N.Iorga, Botoşani, 2001-2006 NAGY-TALAVERA, Nicholas. M.,N. Iorga. O biografie. Traducere de Mihai Eugen Avădanei. Cuvânt înainte de Kurt W. Treptow, Institutul European, Iaşi, 1999. NEDELEA, Marin, Istoria românilor, compendiu de curente şi personalităţi politice, vol II, Editura Niculescu, Bucureşti, 1994 RÂPEANU, Valeriu,.Nicolae Iorga, Editura Demiurg, Bucureşti, 1994 THEODORESCU, B, Nicolae Iorga, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968 ŢURLEA, P., Nicolae Iorga între dictatura regală şi dictatura legionară, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001 VILHELM, D., Din corespondenţa lui Nicolae Iorga cu doamne din Botoşani, în ,,Studii şi articole de istorie’’, LXX, Editura Publistar, Bucureşti ZAMFIRESCU, D., N. Iorga. Etape către o monografie, Editura Eminescu, Bucureşti, 1981 * CĂPIŢĂ, Laura, CĂPIŢĂ, Carol, Tendinţe în didactica istoriei, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005 DRAGU, Anca, CRISTEA, Sorin, Psihologie şi pedagogie şcolară, ediţia a II a, Ovidius University Press, Constanţa, 1998 Ed. "Constantin Matasă" 2000 ***Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de istorie – clasele a IV a- a --VIII a, S.C. Aramis Print s.r.l, Bucureşti, 2001 JINGA, Ioan, Manual de pedagogie, Editura All, Bucureşti, 2001 PĂUN, Ştefan, Didactica istoriei, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2000 TĂNASĂ, Gheorghe, Metodica predării-învăţării istoriei în şcoală, Editura Spiru Haret, Iaşi, 1996 ***Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice’’, curs elaborat în tehnologia învăţământului deschis la distanţă, Editura Polirom, Iaşi, 2005 RADU, Ioan T., Evaluarea în procesul didactic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000 FEZELEU, Călin , Metodica predării istoriei, Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca, 1998 LISTA ANEXELOR 1. Pagina de titlu a lucrării,,Probleme de istorie universală şi românească’’, conferinţe la Cursurile de vară de la Vălenii de Munte 2. Arborele genealogic al familiei Iorga; 3. Ilustraţii redând fotografii de familie-strămoşii lui Iorga 4. Familia Iorga Nicu şi Zulnia, cu copiii lor 5. Clădiri de la Văleni: Universitatea populară şi casa în care a locuit Iorga; 6. Casa din Botoşani; 7. Iorga la 1900; 8. Coperţile pliantului de la simpozionul aniversar organizat la Liceul de Artă din Constanţa; 9. Programul simpozionului sus-amintit; 10. Copie după articolul din ziarul Telegraf care consemna aniversarea celor 135 de ani de la naşterea lui Iorga; 11. Interioare din casa de la Botoşani( copii după plintul editat de casa memorială); 12. Interioare din casa de la Văleniii de Munte; 13. Album de fotografii ale savantului realizat la Botoşani; 14. Afiş ,,N.Iorga –reconstituiri în casa copilăriei’’ 15. Citat –cugetare, utilizat la simpozionul aniversar de la Constanţa; 16. Imagine din Muzeul de Etnografie de la Văleni; 17. Afiş,,Iorghiana 135’’; 18-25. Date biografice prezentate în Power Point; 26-37. Imagini prezentate în Power Point 38. Titlurile universitare deţinute de Iorga. 39.Fotografie realizată la Vălenii de Munte