PREOCUPǍRI DE ISTORIE REGIONALǍ – DOBROGEA- OGLINDITE ÎN PRINCIPALELE OPERE ALE LUI NICOLAE IORGA

Gigi Stanciu* Pentru Nicolae Iorga Dobrogea a reprezentat o zonă românească deosebit de importantă în configuraţia geografică şi politică a ţării noastre. Pământ românesc, ţinutul dintre Dunăre şi mare ocupă în opera savantului un loc important, lui fiindu-i destinate conferinţe de genul celei numite: ,,Poporul românesc şi marea’’, ,,A cui e Dunărea?’’, ,,Chestiunea Dunării’’, ,, Ce reprezentăm în Dobrogea’’ sau lucrarea ,,Drepturile naţionale şi politice ale românilor din Dobrogea’’ . Din toate acestea răzbate ideea că românii din acest ţinut au fost şi sunt majoritari, că avem asupra acestui ţinut drepturi istorice datorită locuirii din vechime, demonstrată prin izvoarele istorice, amintindu-l pe marele Vasile Pârvan cu descoperirile sale de la Histria, precum şi scrierile lui Herodot despre strămoşii noştri. Românii din Dobrogea nu şi-au pierdut drepturile asupra acestui ţinut, dar ei le-au reobţinut pe cele politice şi naţionale abia după revenirea la patria-mamă, în 1878, după războiul de independenţă, deci după jerte de sânge şi îndelungi tratative duse la cele două congrese de la San-Stefano şi Berlin. Chiar dacă turcii, în cursul celor patru secole şi jumătate de stăpânire a Dobrogei nu le-au anihilat românilor total aceste drepturi, nici nu a împiedicat dezvoltarea lor ca popor, totuşi ca naţiune nu s-au putut dezvolta decât în cadrul naţiunii române moderne, după recunoaşterea independenţei. În acest sens un mare merit îl acordă savantul monarhiei, ştiut fiind că avea pentru aceasta o mare consideraţie, anume principelui devenit după acest act istoric regele României, Carol I. Intrând în polemică ştiinţifică în conferinţele sale de la Liga Navală Română cu bizantinologul bulgar Mutafciev, Iorga aduce argumente că Dunărea nu desparte, ci leagă un pământ românesc de altul, deşi numele apelor care se varsă în ea nu sunt totdeauna româneşti, latine ca origine, ci slave, turanice uneori, explicând că acest lucru se datorează vremelnicelor treceri ale unor populaţii care au influenţat limba, aşa cum apar şi denumiri de peşti sau de unelte de pescuit de sorginte slavă, ceea ce înseamnă o dezvoltare a comerţului acestor produse făcută tocmai cu aceste populaţii. Nu este de acord cu afirmaţia amintitului istoric că acest fapt s-ar datora lipsei locuirii de către români la Dunăre şi mare. Cunoaşterea istoriei acestui ţinut este pusă în legătură cu istoria veche a geto-dacilor, cu cea a grecilor creatori de emporii la Marea Neagră, a primilor creatori de ţară, numiţi de el voievozi ca şi cei din Muntenia, Balica, Dobrotici, Ivanco, a bizantinilor care au avut un mare rol comercial în zonă, apoi cu cea a turcilor, cei care au integrat-o imperiului vreme de aproape cinci secole. Combate ideea că aici se afla o populaţie bulgărească, prin argumente privind prezenţa ,,agricultorilor români de pe malul drept al Dunării, ... a mocanilor din Transilvania’’ cărora domnii Munteniei le-au acordat privilegii în nenumărate rânduri, aduce argument în acest sens bogata culegere de cântece populare ce se raportează la Dobrogea, spre deosebire de cea bulgară, care nu are acest merit. În aceste cântece apar ,,latini’’ bogaţi, raguzanii, locuitori ai oraşelor, ciobani ,,saigii’’, locuitori ai Chiliei, precum şi ,,domnul Constantin din Măcin’’, poate o personalitate asemeni vechilor,, voievozi de la Vicina’’, după cum spune Iorga; mai apare şi un Iancu, poate Ivanco, după cum precizează savantul. Cunoaşterea istoriografiei despre Dobrogea reprezintă pentru orice profesor de istorie trăitor pe acest meleag o datorie de suflet, un semn al patriotismului local, iar actul învăţării- predării trebuie să includă neapărat în demersul didactic şi componenta de istorie locală, fie că e sau nu prezentă în manuale ori programe şcolare. * acest articol reprezintă un fragment din lucrarea metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I a doamnei profesor Gigi Stanciu de la Colegiul Naţional de Arte ,,Regina Maria’’- Constanţa cu tema ,,OPERA LUI NICOLAE IORGA—MODALITĂŢI DE VALORIFICARE ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT’’, elaborată sub îndrumarea domnului conf. univ. dr. STOICA LASCU în sesiunea 2003-2006.