TREI PROIECTE DE ŞCOALĂ

TREI PROIECTE DE ŞCOALĂ (COLEGIUL NAŢIONAL DE ARTE „REGINA MARIA” CONSTANŢA)

Scris de Gigi Stanciu Marţi, 21 Septembrie 2010 15:24 1. ARTS & CRAFTS (English/Română) Autori (Desene şi text): Alex ARAMĂ (X-B) şi Alex STANCIU (X-B) Ø Once upon a time, in a kingdom far in the sea of flames, there lived a man. This man was a swordsmith, the best at his craft. One day he discovered that he ran out of the iron needed to make his blades. He decided to go to the West, to the Shackle Stone mine to ask the overseer about his shipment of ore. While he was walking in the green pastures he noticed an ant hill. He loitered a moment wondering how it would feel to be so small when his eyes noticed a tiny ant carrying a stick. The ant stopped in front of a pebble and started hitting it with the stick. The swordsmith got on his feet and continued his journey to the mine. * Ø Într-un regat ascuns adânc în Marea de Foc, se spune că trăia un om. Acesta om era fierar, cel mai bun din breasla lui! Într-o zi el descoperă că s-a terminat fierul pe care-l folosea pentru a face săbii. A decis sa plece spre Vest, spre Mina Cătuşii de Piatra şi să întrebe supraveghetorul unde se află încărcătura sa de minereu. În timp ce se trecea pe o paşune verde zări un muşuroi de furnici. A stat un timp, intrebandu-se cum ar fi sa fie asa mic, ochii lui zăriră o furnică ce ducea un beţişor. Furnica s-a oprit in fata unei pietricele şi a început să o lovească încet cu băţul. Fierarul s-a ridicat în picioare şi a continuat călătoria spre mină. *** Ø Arriving at the mine, the smith was puzzled to find it blocked by a rock slide. The overseer estimated that the clearing of the stones would take at least a week. The smith returned home and waited for the following day’s dawn. In the twilight of every morning he travelled to the mine to check on the miners’ progress. On his way home he would search for the ant and the pebble. He knew the pebble looked different each day, but he could not see what it was. * Ø Ajuns la mină, fierarul fu uimit să o gasească blocaţă de o alunecare de teren. Supraveghetorul a estimat că ar dura o săptămână pentru ca lucrătorii săi să termine de strâns pietrele. Fierarul s-a întors acasă şi a aşteptat răsăritul zilei urmatoare. În crepusculul fiecărei dimineţi el călătorea până la mină pentru a verifica progresul deblocării pietrelor. În timp ce se întorcea acasă ar fi cautat furnica si pietricica . Stia ca piatra arata diferit in fiecare zi , dar nu-si dadea seama ce anume se schimba. *** Ø In the seventh day , early in the morning , the smith stopped still gazing at the pebble. It seemed different in such a way that it would not resemble a rock, but the unity of the ant colony, its queen. From a rock, a small, insignificant being created a monument that would inspire a greater creature, the smith, to have a change of heart. * Ø În a şaptea zi, dimineaţa devreme, fierarul a rămas neclintit admirând pietricica. Părea diferită întrucât nu mai reprezenta o piatră, ci unitatea coloniei, regina. Dintr-o piatră, o fiinţă mică nesemnificativă, a creat un monument ce va inspira o creatura mai „mare”, pe fierar, sa aibă o schimbare sufletească. *** Ø The smith rushed to the overseer and asked him to send him all the rocks that blocked the cave’s mouth, for he would use these stones to create , unlike he used the iron to destroy. He would wage art, not war. * Ø Fierarul goni spre supraveghetor pentru a-i cere toate pietrele ce blocau gura pesterii , pentru ca pe acestea le va folosi pentru a creea, spre deosebire de modul cum a folosit fierul, pentru a distruge. Va hrani arta, nu razboaie. 2: PERSONALITATE LUI GRIGORE VIERU Autoare: Elena TUDUREANU (IX-B) şi Diana URSU (IX-C) De ziua Basarabiei, 27 martie, se cuvine să omagiem pe cel care ne-a părăsit de curând, plecând puţin dintre noi, poetul Grigore Vieru. A fost poetul „crucii”: Da, numai crucea Ne apartinea. Cu mare dispret Impinsu-ne-au cu piciorul Chiar de pe ea. Si-atunci n-am mai putut Indura umilinta, Am luat sabia-n mana, Si, cum am stiut, Cum am putut Crucea ne-am aparat. (Crucea) A fost poetul credinţei, al dragostei de natură, de frumos: De ce-ai dat, Doamne, grai la om, Iar nu la floare si la pom?! A prins a inalbi, Precum ninsorile, Si tineretea mea! Mai bine ar vorbi In lume florile, Iar omul ar tacea! (De ce-ai dat, Doamne) A fost poetul ,, limbii române’’ socotită de el ca şi mama noastră a tuturor: Din cauza durerii Firescul dor al limbii Il preamaresc si-l cant. Si din aceeasi pricina Puterii Tale, Doamne, Ma inchin. In fiecare zi, In chiar lumina diminetii, Se-arata steaua Suferintei mele Pe care numai Ochii mamei o zaresc Incoronati cu lacrimi. (Limba română) A fost poetul care l-a cântat atât de fumos pe „Înaltul Domn” al poeziei noastre: La zidirea Soarelui, se ştie, Cerul a muncit o veşnicie, Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, Ne-am ales cu domnul Eminescu. Domnul cel de pasăre măiastră, Domnul cel de nemurirea noastră-Eminescu. (Eminescu) A cântat ca nimeni altul tristeţea unei lumi răpuse de lacrimile depărtării de fraţi: Basarabie cu jale, Basarabie, De pe deal şi de pe vale, Basarabie! „Încîlcită-ţi este viaţa“, Basarabie! „Ca grîul ce-l bate gheaţa“, Basarabie! (Basarabie cu jale) A cântat copilaria, a scris versuri inspirate, dedicate copiilor: Iepuraşilor li-i dată O problemă complicată. Şi în bănci perechi – perechi, Scriu pe frunze de curechi Tot cu morcovi subţirei: Un fel de creion la ei. Unul de atât gândit, Stă în bancă neclintit Cu creionul dus la gură, Necăjit fără măsură, Şi tot cată în plafon Şi tot roade din creion. (La scoala iepuraşilor), Citind sau ascultând versurile ori cântecele scrise pe versurile acestui mare Domn al limbii române, in ciuda notei de tristeţe, de melancolie, care insoţeşte scrierile sale, intrevezi bucuria de a trâi, optimismul său molipsitor, dat de credinţa in Dumnezeu, in dreptate, in puterea neamului nostru de oameni răbdători şi buni, putere de a depăşi orice vicisitudini ale istoriei: Înca nu sorbim, ah, Doamne, Aer cumparat în rate Bucuraţi-vă de viaţă Bucuraţi-vă de toate! (Bucuraţi-vă) Grigore Vieru a fost un simbol al lumii dintre apele durerii, a fost omul care în tinereţea sa a rostit: „Dacă unii au vrut să ajungă în Cosmos, eu o viaţă întreagă am visat să trec Prutul”. Şi visul său s-a implinit. Dumnezeu să-l odihnească în pace! 3. CAZINOUL DIN CONSTANŢA LA ANIVERSARE CENTENARĂ Autoare: Daniela MICU - text (IX-C) şi Beatrice BĂDESCU – grafică (IX-B) Cazinoul din Constanţa este situat pe faleza din Constanţa, pe Bulevardul Regina Elisabeta. În zona acesta, între 1880-1902 fusese o construcţie de lemn, un loc pentru spectacole de teatru şi baluri. Construcţia unui edificiu cu funcţii asemănătoare marilor cazinouri europene a început prin anul 1904. Iniţial, planurile au fost întocmite de către cunoscutul arhitect Petre Antonescu, care a proiectat o clădire în stil arhitectonic inspirat din tradiţiile artei româneşti. După terminarea fundaţiilor însă, planurile sunt schimbate, Primăria Constanţa încredinţând modificarea lor unui arhitect francez, Daniel Renard. Acesta renunţă la principiile stilului românesc în favoarea unei combinaţii de motive decorative ce încarcă şi mai mult greoiul ansamblu. Construit din 1908 sub influenţa cosmopolitană a cazinourilor epocii, edificiul constănţean este terminat în 1910, când este şi inaugurat. Ultimile lucrări de restaurare şi modernizare ale Cazinoului au fost efectuate în anul 1937 de către proiectantul francez Daniel Renard. --------------------------------- Bibliografie orientativă: ADAM, Ioan, Constanţa pitorească cu împrejurimile ei, BucureştI, Editura Universala Alcalay,1908 ***, Dobrogea turistică - Ghid cultural-turistic, Constanţa, Editura Dobrogea, 2001 PĂULEANU, Doina, Axa est-vest: Constanţa - istorie şi dinamică interculturală, Constanţa, Editura Pro Arte, 2000 ----------------------------------- Coordonator proiecte: profesor de istorie Gigi Stanciu