Poezii

Expoziţie de gânduri E astăzi vernisajul meu de gânduri. Pe largi simeze între şipci şi rânduri Am pus tablouri în culori aprinse Să îmi citiţi simţirile cuprinse. Puteţi intra, păşiţi încet, agale, Să nu treziţi nici formele banale Nici visul galben, roşu sau verzui. Tabloul meu abia atârnă-n cui, Îl podideşte plânsul orişicui… Puteţi vedea în fiecare zi Aceleaşi forme şi contururi vii, Puteţi intra în gândurile mele Le dărui să vă fie ochi de stele! Cândva am strâns comori şi le-am ascuns, Iar până astăzi nimeni n-a pătruns În forme să privească, să-nţeleagă Culorile din viaţa mea întreagă.. Tabloul meu e plânsul ce se neagă… Poemele îmi curg ca pe-o icoană, Pe-a maicii preacurate plânsă geană, Să mângâie naivele picturi Cu picuri de durere din scripturi. Tablourile mele toate-s şterse, Din flori de albăstrele-or să reverse Un pictural de zile odihnite, Duminici pentru suflete spăşite, Prelinse din icoane scorojite… Zbor de zmeu Mă doare dorul tău de dorul meu Şi plânsul mi se scurge în pârău.. Mi-e sufletul atins de nor şi hău, Abis vuind de ape, spasm de rău, Te mângâi şi te strâng la piept mereu, Mă doare gândul tău în gândul meu, Nălucă violetă, zbor de zmeu… Scap frânghia din mână, sunt doar eu, Mă doare gând de dor trimis voleu… Noaptea de Crăciun Sfântă noapte fermecată, Firea toată-i mângâiată De făptura delicată A pruncuţului divin! Îngeri cântă-n aer moale, Plâng cu fluturi nori agale, Tuturor le iese-n cale Stea ce magii-o văd când vin. Ce cântări şi ce ecouri! Se-ntâlnesc pământ şi nouri! Toţi aşteaptă mici cadouri, Cu colinde-n noapte vin. Un covrig, un măr, o nucă, Rezemată de-o ulucă, Pregăteşte să le-aducă Mama, cântec de alin. Amiroase-a cozonac, Copilaşii toţi îl plac, Stau cuminţi acum şi tac Palmele căuş îşi ţin. Ei aşteaptă să le cadă Vreo steluţă dintr-o zadă Sau sclipirea ei s-o vadă Caldă-n palmă, dulce spin. Lângă brad a poposit Moş gârbov şi obosit, Sacul greu şi l-a golit, Darurile au curs lin. Sfântă noapte fermecată, Firea toată-ţi cântă, iată, Ţie, maică preacurată Şi pruncuţului divin! LA MULTI ANI 2009! Gânduri de femeie N-am agreat niciodată cuvântul poetesă, mai bine i-ar spune poiată, locul unde găinuşa cea fermecată a talentului, a sensibilităţii, a intuiţiei, a gândului, îşi aşează ouă de aur, mici ca nişte fondante… M-a revoltat totdeauna cuvântul poetesă, de la bun început peiorativ, de parcă lumea e doar a lor, bărbătească: -Tu, femeie, mergi lângă oală, adună-ţi fustele pline de secreţiile nazale ale copiilor! Tu nu ai gânduri, doar intuiţie. Priveşte perechea gânditorului de la Hamangia: (Ce creator misogin!) Femeia cu o pronunţată steatopigie şi atât! 23 Decembrie 2008 Crochiuri – haiku Portocalul alb acoperit de floare, surâsul de nea. Marea spre seară, albastru de sepie, crepuscul solar.. Lacrimi de dor, fire de nisip auriu pe unda lunii…