Elevii claselor de arte plastice din liceul unde predau dispun de talent și multă imaginație și pentru că le place istoria și sunt hipersensibili la tragediile umane n general și la acelea din al doilea război mondial n special. Acești elevi talentați și umani, mai umani poate decA¢t și-ar imagina cei pe care nu i mai mișcă imaginile cutremurătoare ale inimaginabilului Holocaust, au realizat aceste desene și creația n versuri pe care vi le prezentăm dumneavoastră, acelora care cunoașteți la fel de bine că noi ce nseamna să nu uiți istoria recentă, cu toate faptele ei abominabile, căci dacă le uităm, s-ar putea să le repetăm.
n istoria Europei, actele din perioada „solutiei finale” se nscriu ca pagini negre ce ar trebui iertate, dar nu uitate; n istoria RomA¢niei, pogromul de la Iași și deportările ordonate de mareșalul Antonescu se nscriu pe aceeași linie, a unor acte de cruzime, de ncalcare a drepturilor omului, de crime mpotriva umanității, de genocid. Poate părea nepotrivit să ceri unor copii de azi, care trăiesc n condiții minunate, au tot ce le trebuie pentru a se dezvolta deplin, să nfatiseze n desenele lor o lume trecută și oribilă? Probabil că da, nsa atunci cA¢nd ideea vine de la ei, nu e impusă din afară, nseamna că pe acești copii i determină să se revolte și să strige A®n modul lor propriu, artistic, acele grozăvii ale unui timp cA¢nd istoria delira...
Literatura nu este străină de aceste acte barbare din plin secol al XX lea, elevii cunosc opere literare scrise de supraviețuitori ai Holocaustului, opere care sensibilizează sufletele tinerilor, nu le naspresc și nu le pietrifică. De aceea, neuitA¢nd, dar iertA¢nd, elevii comemorează n fiecare an Holocaustul, uciderea acelor nevinovați evrei, circa șase milioane, n lagărele naziste proiectate cu rigurozitate și cinism de oamenii bolnavi ai Europei. Odihnesca-se n pace toți acești nevinovați gazați și arși n cuptoarele de la Auschwitz-Birkenau, Treblinka, Belzec, Chelmno, Maly Trostinet, SobibA³r! Gigi STÂNCIU profesoară de istorie Constanța noiembrie 2011.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu