ODĂ LUI ȘTEFAN CEL MARE

Sună toaca în amiază, Clopotele te veghează. De sub lespezi încrustate Ne trimiți rostiri curate. Îți răsună-n mânăstire Pasul,ultima grăire, Când urmașilor le lași O Moldovă de ostași. O Moldovă de răzeși Flăcăi mândri și aleși. O Moldovă prea bogată Liberă ca și o fată. Cu livezi, cu vii, cu grâne, Cu cirezi, cu oi la stâne, Cu păduri și ape multe, Vântul buciumul s-asculte. O Moldovă de codane, Cu cosițele balane, Ca albinele în stup, Care miere dulce-aduc. Sună toaca în amiezi, Tu la Putna ne veghezi Și Moldova, fata ta, Te-ar dori din nou cu ea.