În ajunul marii sǎrbǎtori care işi vestea sorţii cei mai favorabili, mamei i-a venit ideea ca in fiecare searǎ toatǎ familia sǎ se adune in sufragerie, citind pe rând câte o paginǎ dintr-o carte, alta in fiecare searǎ, aleasǎ aleator.
Iri, de cum a auzit, s-a urcat rapid pe marginea bibliotecii, cǎci aşa este ea, biblioteca noastrǎ, din construcţie, are in partea de jos sertare, deasupra rafturi, sertarele sunt mai late decât rafturile, iar diferenţa dintre ele este un bun loc de cǎţǎrat; micuţa isteaţǎ, abia studentǎ în anul I la litere, cum se obişnuieşte sǎ se spunǎ acum, a ales o carte de dimeniuni mici, motivând cǎ astfel poate şi ea, silabisitoarea, sǎ citeascǎ o paginǎ intreagǎ fǎrǎ sǎ oboseascǎ prea tare.
Şi, deşi nu am cronometrat cât a durat cititul ei, Iri a fost o micǎ revelaţie prin perseverenţa de care a dat dovadǎ:
-Hai, Iri, ajunge, lasǎ-l şi pe Cosmi, a zis mama la un moment dat.
-Nu am terminat pagina, a rǎspuns micuţa, fascinatǎ de litere şi, de ce nu, de subiectul cǎrţii, despre planeta Terra şi locul ei in sistemul solar.
A urmat Cosmi, el a citit o bunǎ bucatǎ corect, apoi, intâlnind prea des neologisme de specialitate, cuvinte cu multe consoane, lungi şi mai greu de pronunţat, fiind şi apostrofat de fratele cel mare cǎ nu ştie sǎ citeascǎ, a fugit supǎrat in camera copiilor mici, aceea care are paturi suspendate şi pian.
A citit apoi Alex, cel aflat acum la vârsta frumoasǎ de cincisprezece ani, doritorul de a deveni regizor (de filme de desene animate !); el a citit cu intonaţie, dar ori s-a plictisit prea repede, ori a mai diminuat din atenţie, ori s-a supǎrat cǎ nu prea e ascultat şi s-a poticnit de vreo douǎ ori.
Mama a citit cu gândul la copilǎria ei, când aduna puştii din vecini şi ii invǎţa douǎ definiţii, de unde le ştia şi ea, nu işi amintea : ,,Luna e satelitul natural al Pǎmântului ‘’, ,,Soarele e o materie de foc ce arde incontinuu’’...Luna era ea, soarele tata...
A citit apoi tata: calm, inginereşte, cu interes şi stârnind la rândul lui interesul auditoriului. Atunci abia se pǎrea cǎ tot universul era desǎvârşit ca in ultima zi a creaţiei divine şi toţi meritau sǎ se odihneascǎ…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu